Asta se vede mai ales din desfasurarea discutiei dintre terapeutul interpretat de Marcel Iures si pacientii sai, cit si din capacitatea scenariului de a comprima o ora de terapie in 25 de minute (durata fiecarui episod).
Chiar si ne-original complet (termenul se refera la faptul ca e produs in totalitate in Romania), In deriva mi se pare unul dintre cele mai bune seriale romanesti, pentru ca are niste calitati care il fac sa semene cu un thriller bine intins: e foarte exact si precis, are suspans si ritm, e destept, rece si totusi intelegator. Toate astea in ciuda faptului ca fiecare episod se sprijina doar pe dialogul dintre doua personaje, dialog desfasurat in acelasi spatiu – o provocare pentru cei doi regizori ai serialului, Adrian Sitaru si Titus Muntean, ca si pentru directorul de imagine Adrian Silisteanu. Nu am mai avut pina acum senzatia, la un serial local, ca nimic nu se pierde si nimic nu lipseste. Nici timp, nici cuvinte si replici, priviri, gesturi, milimetri de pelicula sau taieturi de montaj. Eficienta e calitatea cea mai vizibila, ea acoperind toate nivelurile serialului, inclusiv structura sa.
Te identifici usor cu personajele
Psihoterapeutul Andrei Pandele (Marcel Iures) se intilneste doar lunea cu personajul interpretat de Maria Dinulescu (care are o proiectie si i se pare ca s-a indragostit de el), martea cu combatantul din Afganistan jucat de Vlad Zamfirescu, miercurea cu gimnasta cu temperament suicidal (interpretata de liceana Maria Mitu), iar joia cu cuplul dizarmonic interpretat de Andreea Bibiri si Bogdan Dumitrache. Vinerea e ziua cind terapeutul intra de bunavoie sub lupa unei mai vechi colege (Tamara Cretulescu), prilej de punere in context a evenimentelor din saptamina respectiva si de reinterpretare a lor mai ales pentru ceea ce semnifica pentru Andrei Pandele, a carui viata psihica se complica pe masura ce serialul inainteaza. (Se pare ca lucrurile vor evolua destul de mult pe durata celor 45 de episoade.)
Aceasta structura desavirseste o schema laxa peste care, in mod surprinzator, scenariul mai ales, dar si regia vin cu o plasa foarte elastica. Discutiile te prind. Personajele par vii, problemele lor reale, reactiile justificate pentru situatia respectiva. Iti vine usor sa te identifici ori cu un pacient sau altul, ori cu terapeutul – si atunci ai senzatia ca gindesti in acelasi timp cu el si ca uneori aproape in acelasi timp ajungeti la o posibila interpretare a ce se gaseste in spatele unui cuvint sau gest. Desi schema e fixa, indaratul cuvintelor e sesizabila o substanta calda si in miscare. Incercam sa ajungem la ea impreuna cu terapeutul, de aici intelegerea de care vorbeam mai sus. Faptul ca incercam sa construim adevarata poveste a pacientului, care nu e niciodata cea pentru care cere ajutor, ne schimba si pe noi, pentru ca ne (re)invata sa nu ne mai repezim sa-i judecam pe ceilalti inainte de a incerca sa-i intelegem. Paradoxal, pe cit de sceptici am fi in privinta posibilitatilor de a ne vindeca bolile ca natie, pe atit de convinsi am putea deveni ca acest serial ne-ar putea fi de ajutor.
In deriva. Regia: Titus Muntean si Adrian Sitaru.
Cu: Marcel Iures, Maria Dinulescu, Vlad Zamfirescu, Maria Mitu,
Andreea Bibiri, Bogdan Dumitrache, Tamara Cretulescu, Gabriela Butuc
Galerie foto
