— Domnu’ Chirea! Nea Chirea! Dom’ Chirea!
Din casa coscovita, cu tencuiala cazuta si acoperisul pleostit, ca un deal surpat la mijloc, iesi un batrin aplecat de spinare, nebarbierit de citeva zile si cu parul alb vilvoi. Cind il vazu, domnul cu costum se indrepta hotarit spre el.
— Buna ziua, domnu’ Chirea, ii zise el.
— Buna ziua, raspunse fonfait batrinul.
— Sint inspectorul Fintescu, de la Directia de Asistenta Sociala, incepu repede domnul in costum cenusiu. Am venit sa va fac o ancheta sociala. Stiti, pentru ajutorul pe care-l primiti de la stat.
Batrinul ridica nedumerit din umeri si se scarpina pe burta. Avea pe el un pulover de lina gros si destramat, iar in picioare isi pusese o pereche de papuci de casa facuti din niste pantofi sport scilciati si decupati in spate.
— Imi pare rau, continua inspectorul, indreptindu-se spre casa. Stiti, s-a schimbat legea si trebuie sa va reevaluam. Adica sa vedem ce aveti in casa…
— De la aia cu ilicitul? intreba brusc batrinul.
— A, nu! rise inspectorul cenusiu. Care ilicit? Nu mai exista ilicit. Nu, nea Chirea, dar s-au dat o lege noua cu ajutoarele sociale si trebuie sa verificam, pricepi ‘mneata?
Nea Chirea dadu din cap tacut, fiindca nu stia ce sa mai zica. Dar inspectorul nu statu sa-l dumireasca. Urca pe cerdac si arunca o privire spre capatul acestuia, unde zaceau unele peste altele niste cadre si vergele de lemn sculptat, care mai groase, care mai subtiri.
— Ala ce-i? intreba el.
— Ala-i razboiul de tesut de la baba mea, Dumnezeu s-o odihneasca! ii explica batrinul. M-am tot gindit ca sa-l bag pe foc, dar uite ca nu ma-ndur.
Inspectorul deschise dosarul pe care-l tinea in mina, se uita in foile de-acolo si bifa ceva. Apoi zise:
— Razboi de tesut deci! Pai, nu-i bine, nea Chirea. Acu’, daca ai razboi de tesut, gata, te taie de la ajutorul social!
— De ce?
— De ce? C-asa-i legea! Ca poate faci ceva parale cu razboiul…
— Ce parale? strecura mosul Chirea, dar inspectorul continua:
—…eu nu stiu, dar daca asa zice legea, asa se face. Ai cumva si masina de tricotat?
— Ce-i aia?
— Nu stiu exact, nea Chirea, ca eu nu tricotai niciodata. Dar asa zice aici, uite! batu el cu degetul in dosar. Ai sau n-ai?
— N-am, raspunse temator mos Chirea.
— Bine, daca zici ‘mneata… Atunci hai in casa. Se poate?
— Hai, accepta nedumerit batrinul.
Intrara in singura incapere incalzita a casei si inspectorul tresari.
— Acolo ce-i?
— Un casetofon. De la nepotu-meu, de la oras. Mi-l aduse acu’ vreo zece ani. Mai ascult si eu la radio… da’ de legea asta nu auzii.
— Casetofon cu radio, medita cu glas tare inspectorul. Adica ai o combina audio, asa-i?
— Cum zici dumneata.
— Nu-i bine, nea Chirea, intelegi? Nu-i bine. Cum sa-ti mai dam noi ajutor social?
— Asa zice legea? pricepu batrinul.
— Asa, ofta inspectorul. Da’ stii ce? Scapa ‘mneata de razboiul ala de tesut si de casetofon si vin eu iar saptamina viitoare. Iti fac o reevaluare si se rezolva. Crescatorie de melci n-ai?
Nea Chirea casca ochii mari.
— Hai, c-am glumit, rise inspectorul si il batu pe umar. Da naibii pe foc razboiul ala si scapi de grija!
Apoi, in timp ce iesea, zise pe un ton vag de scuza:
— Ce sa-i faci, nea Chirea? Nu eu fac legile! E oameni mai destepti ca noi care se ocupa de astea.