Pedofilul politic poate fi un parinte care-si da acordul ca sa-i participe fetita sau baiatul la un miting electoral; poate fi un activist al unei organizatii locale, caruia ii trece prin minte creata idee de a se folosi de copii pentru a capitaliza voturi; poate fi un profesor, un director de scoala, un functionar la nivel local al Ministerului Educatiei, pe scurt, un angajat al sistemului de invatamint, care accepta o atare punere in scena.
Pedofilii politici pareau a fi disparut de pe teritoriul patriei noastre, dupa decembrie 1989. Inainte de acel moment, milioane de copii din tara asta suferisera abuzuri de acest fel. Unul era legat de obligativitatea depunerii clasicului juramint de pionier, cind erai dus, prin forta Partidului Unic, intr-o excursie initiatica ce se sfirsea cu un viol in grup, dirijat de Cabinetele 1 si 2. Altul se savirsea atunci cind veneau “Toar’su” si “To’ar’sa” in vizita de lucru si, voiau sau nu voiai, trebuia sa “faci careu” ore in sir, ca sa asculti cuvintarile Decebalilor moderni.
Si atunci, si acum au existat sau exista oameni care s-au opus, dupa cum pot sau puteau, acestor crime. Nu am sa uit niciodata momentul in care se anuntase, la Iasi, o vizita a Marelui Conducator, iar invatatoarea noastra ne-a lasat sa intelegem ca, daca avem alta treaba pe acasa, putem sa absentam de la mitingul ceausist. La fel, nu am sa uit niciodata cum aceleiasi doamne invatatoare – “Doamna”, ii spuneam, si era un apelativ ce tinea loc si de nume, si de prenume – i se citea pe fata dezgustul fata de unul dintre bunicii unui coleg de-al meu. Acel bunic, zelos activist, tinea mortis s-apara in fata a 48 de copii, de ziua de nastere a lui Ceausescu, si sa recite ode conducatorului iubit.
Probabil ca exista si astazi multi profesori sau invatatori care-si protejeaza, atit cit pot, elevii de astfel de abuzuri. Condamnabil este insa ca mai exista si indivizi denaturati pe lumea asta, carora nu li se pare nimic in neregula in a profita de o cohorta de pusti. Asa s-a petrecut, saptamina asta, cind am putut vedea cu totii la televizor acel odios miting din Hunedoara, de sustinere a unui candidat la o primarie. Un miting unde fusesera adusi copii de sapte-opt ani, ce fusesera pusi sa care pancarte si sa invete lozinci. In comparatie cu adultii din realitatea cotidiana, mitologica Hecuba chiar pare o doamna.