Prima are 15 ani de-abia impliniti, a doua e doar cu un an si trei luni mai mare. Amindoua locuiesc in casa parintilor lor (Frank, proprietarul tipografiei din oras, si Annie, casnica placida si rumena) din Randolph, Massachusetts, si amindoua adora pantalonii bufanti pe care mama lor stie sa-i croiasca mai bine decit toate femeile posesoare de Singer din Massachusetts si statele vecine. Dar fotografia nu e facuta in Randolph, ci in muntii Frissell, la granita dintre Massachusetts si Connecticut, acolo unde unchiul lor are-o cabana unde-si indeasa sticlele de whisky si sunca de curcan. Iar poza, caci sigur va intrebati cine e autorul ei, e facuta de varul Adolph, dupa a carui mustacioara bine rasucita suspinau si Judith, si Marjorie. Adolph se pregatea sa plece intr-o calatorie de patru ani prin Asia si Europa (jurnalul Mack’s Zigzag Tour. 1911-1913 e povestea acelei calatorii fantastice pe apa si pe uscat) si voia sa testeze ditamai camera de fotografiat, comandata tocmai de la Paris. Asa ca au facut omul de zapada si au scris pe el cu crengute de brad 1911 A Happy New Year. N-aveau de unde s-o stie, dar 1911 chiar urma sa fie un an fericit. L. Frank Baum avea sa publice The Sea Fairies, un roman pentru copii, dedicat lui “Judith of Randolph”, care-i trimisese atitea si-atitea scrisori dragute dupa ce citise The Wonderful Wizard of Oz.
Nu conteaza c-avea deja 15 ani, ferestrele casei din Randolph mai tremura si-acum cind isi amintesc cum a tipat Judith dupa ce-a vazut dedicatia tiparita cu litere roscovane. Si sigur ca 1911 a fost un an fericit, pentru ca pe 26 martie se nastea Tennessee Williams, pe 8 aprilie Cioran, iar pe 15 mai Max Frisch. Pe scurt, Marjorie a ajuns asistenta medicala pe front si-a murit de-un tifos galopant, iar Judith a ajuns la Paris. Se spune ca ea i-ar fi spus lui Duchamp, in timpul unei partide de opiu cu Picabia, “D’ailleurs c’est toujours les autres qui meurent”. Lui Duchamp i-a placut asa de mult fraza asta, incit a transformat-o in epitaf.