Principala problema a primului film realizat de neamtul Florian Henckel von Donnersmarck la Hollywood este ca nu are nici o poveste si nici o pista stilistica evidenta pe care ar vrea sa mearga, desi este remake-ul unui film frantuzesc din 2005, Anthony Zimmer (in care jucau Sophie Marceau si Yvan Attal). Amesteca lovestory-ul in decor venetian (de film pentru coafeze) cu un soi de intriga schioapa de film de actiune (pe care o vaduveste si de actiune, si de logica, si de ritm), adaugind si un strop de zeflemea astfel incit sa-si amestece cu totul urmele.
Ceea ce conteaza nu e, deci, cit de mult sens are faptul ca un barbat isi poate face (de 20 de milioane de dolari!) operatii estetice care sa-l schimbe incit nici femeia iubita sa nu-l recunoasca. Nu conteaza nici toate amanuntele care transforma Turistul intr-o suita de situatii trase de par, nici absenta completa a tensiunii dramatice, a umorului, a simtului replicii sau a naturaletii evenimentelor. Tot ce pare sa conteze e prezenta divei in cadru, indiferent ca merge ca pe podium (cu figurantii lungindu-si giturile dupa ea), fie ca sopteste ceva in gros-plan, cu figura ei ca de papusa, tot mai putin umana, desi e constienta ca trebuie sa fie cea mai frumoasa din lume. Angelina Jolie nu mai joaca personaje, ci are pretentia ca le modeleaza dupa imaginea pe care o promoveaza in presa. Pacat de o atit de buna actrita care de la Tinerete furata/Girl, Interrupted incoace n-a facut decit sa-si strice talentul, chiar daca i s-au umflat in schimb contul in banca si imaginea publica.
Nici comedie, nici film muzical
Tot filmul e demn de Golden Raspberries. In schimb, a primit trei bizare nominalizari la Globurile de Aur – pentru Cel mai bun film muzical/ comedie, Actor in rol principal si Actrita in rol principal. Nu e comedie si nici film muzical, dar ce importanta mai are cind e atit de prost. Sau poate ca asociatia presei straine de la Hollywood (desi filmul a avut parte de cronici defavorabile) si-a dat seama in al 12-lea ceas ca are de-a face, de fapt, cu o parodie. Asta e si cheia in care il poti citi (desi vii cu ea de acasa), daca vrei sa nu te enervezi.
Scuze! (cum se spune politicos la Bucuresti), am uitat de Johnny Depp. Mai implinit la fata si la trup, si el serveste ca garnitura pentru diva. Ea il agata in tren, ea il seduce la Venetia si il expediaza, ca o mama, cu primul avion, ca sa nu-i puna viata in primejdie. Ca in logica scenariului lucrurile nu stau chiar asa tine tot de imaginea Angelinei de femeie puternica, dar romantica pe dinauntru – imagine vinduta si de Salt, si de pozele cu copiii de fusta facute prin aeroporturi.
Ce sa mai zicem de bietul regizor german Florian Henckel von Donnersmarck care a crezut ca l-a apucat pe Dumnezeu de picior cind i s-a propus sa faca un film de box-office cu vedete americane? Ce va urma pentru autorul multipremiatului Das Leben der anderen e greu de prevazut. In mod normal ar trebui sa-si dezlipeasca aripile si sa se dreaga cu un film european.