Desigur. S-a cerut interventia Consiliului National al Audiovizualului, interventia organelor legii, amendarea postului TV, ba chiar punerea sub acuzatie a ofensatorilor imnului, care ar putea incasa citeva luni (ori chiar citiva ani) de inchisoare, fiindca au jignit insemne oficiale ale republicii noastre (sa traiasca!).
Ce-i drept, nici nu ma asteptam la o alta reactie de la politrucii de serviciu, care totusi pun pariu ca nu-s in stare sa mearga cu recitarea imnului national mai departe de a doua sau, treaca de la mine, a treia strofa. Ba chiar ii banuiesc de fatarnicie pe unii dintre patriotii revoltati si nu m-as mira daca in particular ar fi mari consumatori de manele. Daca ma insel, imi cer iertare… Dar Isai-isai bidineaua trebuie ca le place!
O intrebare, doua, tot as avea. Mai intii, ma intreb ce s-ar fi intimplat daca imnul de stat al Romaniei (Desteapta-te, romane) ar fi fost interpretat ca arie de opera, de catre o soprana suava sau de un bariton barbatos. Ar mai fi sarit cineva la gitul interpretului, revoltat de batjocorirea insemnelor oficiale? Nu prea imi vine sa cred. Muzica de opera e un gen demn, cu inalta valoare artistica, iar manelele sint doar o scursura subculturala. Muzica de opera mai e si reprezentativa pentru poporul roman, care s-a nascut cu Carmen in gura si a supt lapte de la Faust. La orice spectacol de opera sau opereta, lumea da navala in sali, iar tarani inveliti in sarica vin cale de sute de kilometri si dorm pe treptele Operei Nationale numai ca sa prinda bilet la spectacolul de a doua zi. In schimb, manelele sint atit de nereprezentative pentru neamul nostru, incit abia daca le asculta vreo doi dezaxati cu probleme de adaptare si vreo zece pusti dezorientati. De fapt, mai mult se asculta manelistii ei intre ei… Ce sa mai vorbim? Cam asa stau lucrurile. Iar cind subcultura se atinge de imn, e jale mare! Libertate, libertate, dar nici chiar asa, sa-si ia toti lautarii nasul la purtare!
Aici ar fi insa o problema: daca imnul national e sacru si intangibil si n-au voie sa-l cinte decit anumite categorii de interpreti alesi, sa ni se spuna si noua cine e liber sa aiba voie si cine e liber sa n-aiba voie. Si, daca tot veni vorba, ar fi bine sa stim si cine decide care muzica populara sau lautareasca este “autentica” si care nu. O decid oare cintaretii nostri de muzica populara de la TV, aia cu cojocul de spectacol proaspat curatat? Sau interpretele in costum popular de polietilena, cu ciorapi de matase, pantofi cu toc si unghii date elegant cu oja? Sau, Doamne fereste!, or s-o decida oamenii de cultura? Academia? Institutele de Muzica Decuplate de la Realitatea Muzicala Contemporana? Sau cine?
Inca o intrebare si gata: daca imnul asta e sacru si intangibil, ce ne facem cu celelalte? Ca in Romania am mai avut pina acum vreo patru, daca nu ma insel. Tricolorul poate fi facut manea? Piesa punk? Sau cintec de leagan? Dar Traiasca regele? Fiindca, zic eu, daca imnul regal – adica imnul unei Romanii reintregite, in forma cea mai buna pe care a avut-o tara asta vreodata – ar putea fi manelizat, parodiat, rockerizat, n-ar fi cazul nici ca Desteapta-te, romane sa fie tratat diferit doar pentru ca e imnul de azi. (Oricum, banuiesc ca nu va rezista nici el mai mult de 20-30 de ani.)
Si-apoi, la urma urmei, ce-a fost rau in interpretarea imnului in diverse stiluri muzicale? Eu as fi zis ca e, de fapt, un semn de destupare la creier, care pe deasupra mai si ajuta la popularizarea celui mai prost cunoscut imn pe care l-am avut.
De fapt, am eu o problema cu insemnele astea de stat care se ofenseaza din orice. Si cu cei care interzic fiindca nu se pricep sa construiasca. Ca de interzis poate sa interzica orice prost.
Spor la interdictii, tovarasi, pupa-v-as imnul vostru!
Decembrie 2005