In ciuda semnalului prost, cetateanul se recomanda in persoana lui Florin Lazarescu. Un baiat inspirat care, simtind probabil geniul ce rage in mine, imi prezenta in termeni largi o propunere (a se citi rugaminte disperata) de colaborare in domeniul agriculturii. Ma rog, in domeniul culturii. Adica eu alaturi de Eminescu, Creanga, Coelho si ceilalti pictori? Si, in fond, de ce nu? Frumos sint, nu pot sa spun ca n-am bani, ia sa ma bag oleaca prin manualele si academiile tarii. Sa vada toti vecinii.
Fiind vorba despre o revista de cultura, nu m-a mai interesat decit un singur lucru: banii. Sa fie cit mai multi si sa nu trebuiasca sa-i donez nici unui copil bolnav, batrin flamind sau alte prostii. Doar ai mei. Si sa le cer mai mult de la luna la luna. “Ce, ma, inca nu a ajuns textu’? Hi hi hi… Ia marcati dublu, ca fara mine sinteti morti.” Lumea o sa se calce in picioare sa cumpere tot tirajul, vor citi cu sete articolul meu si-i vor saruta literele, felicitindu-si parintii ca i-au facut contemporani cu marele editorialist.
Toate publicatiile lumii ma vor dori. Se vor bate pentru fiecare diacritica scrisa de za oan. De fapt, cred ca voi ajunge sa scriu foarte rar. Cam un articol pe an, la cinj’ da mii da coco litera. De la cel mai mare birou, rococo, din lemn de trandafir, pe care sa sculptez cu cuiul B+T=love. Enorme campanii mediatice. “Surse de presa au anuntat astazi ca domnul Bobi a scris o noua litera. Inca nu avem confirmarea de la Ministerul Culturii, dar apropiati ai scriitorului spun ca ar fi vorba de litera G, dar nu sint siguri ca nu e C. Vom reveni cu noutati.”
Voi participa la baluri caritabile snoabe, voi stringe labe de presedinti si, desi superior, le voi tolera prezenta. Apoi, in momentul cel mai asteptat al serii, voi dona cu generozitate doua sau chiar trei cuvinte pe o coala aurita. Azi am chef sa scriu “ghinda”. Ofer exclusivitate.
Noiembrie 2005