E strimt si fiecare devine o monada/ fara ferestre. Briza ce sufla pe culoar/ nu e decit fantasma perdelelor de moar/ care se-agita in sinea lor, fara sa adie./ Din difuzoare curge aceeasi melodie,/ pentru ca vechea statie de-amplificare e/ defecta; vreme-n care l’usage du cabinet/ est inderdit pendant l’arret du train en gare!/ Coboara, la rastimpuri, cite un temerar/ ca sa se usureze in gara, la Agigea./ Ramasa-n urma, marea e buna azi, e gigea,/ cum zic la ce le place copiii mici; pacat/ ca ieri, cum zice bravul soldat, “ca un cacat”/ fusese de frumoasa!… Te uiti pe geam si-ai vrea/ s-o vezi pe fata gazdei (dar parca nu e ea!),/ a gazdei din Constanta, — cu care, cind apuci,/ cobori, pe-o scara strimba, la plaja Trei papuci./ Aceasta, plaja, are-n fundal o ripa stearpa/ cu spini (carduus nutans) cu mari flori mov si-o iarba/ clorotica, pe care ti-e scirba sa te-asezi;/ or, fata gazdei zice sa-nchiriem un chaise/ longue… “— De-unde?!” “— De la tanti aia din capul scarii.”/ Zis si facut; si,-n dulcea preziua a plecarii,/ tu stai lungit pe scaun, iar fata-ti sta in poala,/ si-n voi e-o vlaguire, o lene grea, o boala;/ iar ce ti se intimpla-n triunghiularul slip/ te face sa regreti ca… n-ai burta in nisip./ Apoi incepe ploaia pe plaja cu-o escarpa/ catre batrinul Tomis, in chip de ripa stearpa;/ si iata-va-n odaia in care dorm ai ei/ (cind n-o dau cu chirie pe una suta lei/ sejurul), cu dormeza cu droturi si carpete/ de plus (cam aspru) rosii cu negru, pe perete,/ aidoma culorii perdelelor din tren…/ Incerci, la geam, in gara, sa bilbii un catren/ in cap, caci n-ai hirtie la indemina… Trenul/ da sa porneasca; insa,-si reprima brusc antrenul/ si se opreste, dupa cincizeci-saizeci de pasi,/ in partea neumbrita a garii,-n care lasi/ ferestrele deschise zadarnic si,-n cutia/ vagoanelor-sicrie, cultivi eupatia/ sau masochismu,-n vreme ce,-oleaca schizofren,/ te dedublezi, scriindu-ti, pe-adresa ta din tren,/ ce-ai vrea sa-ti scrie zina ramasa in Constanta,/ fara de care tot mai anosta e vacanta/ ce ia sfirsit aicea,/ in gara la Agigea.
