Fireste ca am creat o curtezana aparte, ca personaj central al volumului, pe care am botezat-o La Malcontenta. Gasisem numele intimplator, citind despre o celebra vila construita de Palladio, care se numea astfel si care era localizata in afara Venetiei, la vreo 25 de kilometri. Credeam ca numele La Malcontenta inseamna “Nemultumita”, dar lucrurile nu stateau astfel. In 2003, cind am avut o foarte scurta corespondenta cu actualul urmas al familiei Foscari (care detine celebra vila), am aflat ca La Malcontenta inseamna “Rau Continuta” (Mal Contenuta) si ca numele provine nu de la o femeie, ci de la faptul ca frumoasa vila era plasata pe un canal care adesea se infunda si innamolea. Cu toate acestea, in fata vilei exista, pentru turisti, o pancarta pe care scrie ca edificiul o adapostise pe La Malcontenta (aristocrata din familia Foscari, in secolul al XVIII-lea, exilata in afara Venetiei, din cauza vietii sale de pierzanie). Din pricina acestei informatii pe care i-am servit-o amuzata urmasului familiei Foscari, acesta a si incheiat scurtul epistolar. In ultimul meu mesaj ii spuneam ca nu conteaza daca La Malcontenta a existat sau nu in realitate, atit timp cit eu oricum am creat-o. Am avut doua recitaluri italiene cu poemele despre La Malcontenta, unul la Venetia (in 2003) si altul la Roma (in 2005). In volumul Venetia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane mai exista inca o curtezana portretizata – este vorba despre un alter-ego foarte ironic al meu, intrucit numele ei este La Cesarina. Daca La Malcontenta este o femeie fatala, La Cesarina este o curtezana batrina si grotesca, identificata insa cu laguna. Revenind la Malcontenta, personajul meu central, ceea ce m-a interesat a fost asumarea unei proiectii fantasmatice la nivelul feminitatii mele.
Am reinvestit cuvintul curtezana cu un alt sens
Ca sa fiu mai limpede – ideea de curtezana rima, pentru mine, nu cu dimensiuni precum perversitatea, luxuria, desfrinarea, ci cu ceea ce eu numesc ambiguitate in erotism. Ambiguitatea implica patima si tensiune, dar mai implica si altceva, o anumita tranzitie de la stadiul de femeie (oarecare sau nerevelata inca), la acela de femeie deplina. Altfel spus, am reinvestit cuvintul curtezana (venetiana) cu un alt sens decit cel pe care il are in mod firesc. Iata de ce filme precum Frumoasa venetianca (despre curtezana Veronica Franco) sint dezamagitoare si false, neinfatisind decit exterioritatea si vizibilitatea ideii de curtezana, nu si ambiguitatile ei sau patima viscerala si mentala care construiesc identitatea launtrica a unei curtezane.
De doi ani de zile am intrat, vrind-nevrind, in legatura si cu latura actuala a ceea ce a fost odinioara curtezana si a devenit astazi exclusiv prostituata. La cursul meu de “Reportaj social”, pe care il predau la Facultatea de Stiinte Politice, sectia Jurnalism, din Cluj, vorbesc citeva ore si despre chestiunea prostitutiei, axindu-ma pe conceptul de whore stigma. La respectivul curs, vreo cinci-sapte dintre participanti isi aleg sa faca reportaje, intervievind prostituate (din Cluj, dar si din alte orase) si realizind materiale jurnalistice pe aceasta tema. Ma opresc insa aici. Despre meandrele feminitatii (si nu ale feminismului) voi mai vorbi, poate, cu alt prilej.