Soldatii moldoveni de la granita ne-au facut semn sa trecem, aproape fara sa se uite la noi. Pentru ei, de partea cealalta se intindea, de fapt, tot Moldova, chiar daca ceilalti au insistat sa-i spuna Pridnestrovskaia Moldavskaia Respublica. Asta este Transnistria. Aici, tot ce tine de "republica", "guvern", "vama", "ruble transnistrene" se pune intre ghilimele, pentru ca nu sint recunoscute decit de Rusia. Dupa citeva ore de stat in aceasta tara, un englez pe care l-am insotit i-a spus unui prieten la telefon: "Te anunt ca Trecutul este sanatos, se simte bine si locuieste in Transnistria".Impresia ne-a insotit tot drumul si nu ne-a parasit nici macar la vederea magazinelor de electrocasnice placate cu reclame la produse Panasonic, JVC sau Samsung – astea erau de-abia in centrul Tiraspolului.
Pina acolo, ne-au intimpinat un steag in rosu-verde-rosu, secera si ciocanul, si niste soldati rusi, pusi de garda pe podul de peste Nistru, pentru a-l apara de fortele imperialiste moldovenesti. Cu doar citeva saptamini in urma, transnistrenii votasera pentru independenta si „implicit” unirea cu Rusia, fara a avea posibilitatea sa spuna „Da” unei singure jumatati de propozitie. Nu ca ar fi cineva impotriva. Cineva ne lamureste rapid – Rusia trimite acolo 10 milioane de dolari pentru salarii si pensii, in fiecare luna. Cum sa nu-i spui „patria mama”, in timp ce-ti stergi obrazul de o lacrima patriota? Doar strainii observa ca podul de peste Nistru este pazit de tancuri si soldati rusi, si nu de armata transnistreana.
Monument pentru orice
La fiecare intersectie din drumul spre Tiraspol, un monument. Multe sint tancuri, al caror rol il banuiesc mai degraba a fi acela de a aminti tuturor ca transnistrenilor nu le este frica sa le scoata in strada. Pentru armata a 37-a a Ucrainei. Pentru aviatori. Pentru victoria patriei mama. Lenin (cu mantie fluturind in vint, in fata Guvernului). Pentru infiintarea primului post energetic din Transnistria. Pentru eroii din Afganistan.
Le plac mult monumentele, plus ca fiecare dintre ele reprezinta o ocazie minunata de a mai planta unul-doua slogane. „Libertate, egalitate, fraternitate.” „Puterea noastra sta in solidaritatea noastra.” „Transnistria, 16 ani infloritori.” Unde nu este loc de slogan, se ridica o coloana cu trei steme sovietice sau doar o sculptura ros-verde-ros (de unde se deduce ca ideea de brand de tara a ajuns si pina acolo).
Aproape singurul cuvint pe care il vezi scris in litere latine este Sheriff, un lant enorm, care cuprinde tot ce face bani in Transnistria. Un stadion, casinouri, pompe de benzina, magazine alimentare. Omul de afaceri, patron al lantului, are, bineinteles, multi prieteni, si toate numele se spun doar in soapta.
Cu cele 50 de ruble transnistrene, probabil cea mai neconvertibila moneda din lume, pe care am platit o suma ridicol de mare, am reusit sa-mi cumpar un pachet de carti postale din Tiraspol, 50% monumente. Vederile postale a trebuit sa le trimit tot din Chisinau, pentru ca Tiraspolul n-avea timbre.
La iesirea din Transnistria, am petrecut o bucata buna de timp la „granita”, unde soferita noastra vorbitoare de rusa s-a dovedit foarte convingatoare cind ne-a prezentat drept „prieteni de familie”. La cea de-a doua vama, cea moldoveneasca, soldatii mincau seminte si nici nu ne-au privit. Deja ma simteam mai acasa. Cel mai mare regret a fost ca n-am primit nici o stampila pe pasaport – daca ar trebui sa demonstrez vreodata cuiva, n-as avea nici o dovada ca am fost in tara care nu exista.
12 mirese contra soldatului sovietic
In Chisinau am descoperit un altfel de comunism – unul care isi vinde decoratiile, medaliile si brosele la bucata in bazarul improvizat al micilor artisti. Intr-un magazin de suveniruri, astfel de medalii erau prinse de obiecte-cadou: o bricheta/ tirbuson/ unghiera cu o stema sovietica sub care scrie „multifunctional lighter”. Un mausoleu sovietic impresionant, renovat recent, s-a transformat si el in caricatura.
Cind am pasit in Complexul Memorial Eternitate, primul lucru pe care l-am vazut au fost miresele, vreo douasprezece la numar. Isi faceau casetele si fotografiile de nunta chiar linga soldatii pazind neclititi un foc etern aprins de Vladimir Voronin.
In parcul proaspat renovat te intimpina doua lumi desprinse din povesti diferite care s-au amestecat parca din greseala: una a basmelor populate de printi si printese, gatite de nunta, si una a unui film trecut, cu politisti si soldati pazind un monument sovietic.
In mijlocul parcului – o pajiste pe care vreo sase mirese asculta cu un zimbet imobil indicatiile regizorilor, absolut identice. „Acum prindeti-va de miini si invirtiti-va.” „Acum, rog domnisoarele de onoare sa arunce frunze peste miri. Nu-i bine, inca o data, asteptati semnalul meu.” Mai incolo, e un cimitir fara cruci unde alte cupluri se pozeaza cu foc.
De pe margine, le privesc patrulele parcului (politisti, jandarmi si soldati). Eroii sovietici au ramas fara replica, incrustati in frescele caramizii.
Complexul Memorial Eternitatea a fost reinaugurat vara aceasta, pe 24 august, pentru a sarbatori 62 de ani de la „eliberarea Chisinaului si Moldovei de sub ocupatia fascista”. Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a dispus cheltuirea a peste 2 milioane de dolari pentru renovarea monumentului.
Pe coloanele mausoleului, inscriptiile sint si in limba romana si in limba rusa: „Eroi! Dormiti in pace! Zorii la capatii aprind mereu bujorii”.