Frenezia a incetat, cum era firesc. Mai apar azi cite un U.N.P.R. sau, ceva mai in trecut deja, un P.L.D., dar astea-s partide care au, cum s-a vazut deja in cazul celui din urma, doar rol de anexa, urmind sa fie inghitit mai apoi de partidul mama. Mai apare si cite-o anomalie numita Partidul Poporului. Dar, in general, scena politica s-a stabilizat. O cunoastem, din ea alegem si ne alegem.
Cred insa ca acum, subliniez cuvintul, incremenirea scenei politice e o eroare. Cred ca o parte consistenta (si tot mai insistenta) de electorat chiar are nevoie de un nou partid. Si nu e vorba de electoratul de stinga, cel care nu e prea deranjat, de exemplu, de aparitia U.S.L., caci privind intr-acolo el nu vede, de fapt, decit un P.S.D. care si-a asigurat obtinerea puterii. Oricum, acelasi electorat de stinga intra si in vederile noului Partid al Poporului, care nu are nici un soi de doctrina, dar care aduna populist sperantele Romaniei amarite, adica ale aceleiasi Romanii pe care se bazeaza in atragerea de voturi si P.S.D.-ul. Sigur, chiar daca i s-au adresat acestei Romanii, social-democratii n-au prea prins-o pina acum, au pierdut-o ba in fata P.R.M.-ului, ba in fata P.N.G.-ului, asa ca, in fond, nici pentru ei nu e o pierdere prea mare. Voiam doar sa subliniez faptul ca electoratul cu potential de stinga nu sufera prea mult in aceasta perioada.
Pentru electoratul de dreapta insa, ceea ce se intimpla acum pe scena politica e naucitor. Impartit in doua de stratagema lui Traian Basescu de a duce P.D.-L.-ul in aceasta zona, electoratul de dreapta s-a multumit citiva ani sa creada fie in partidul aflat actualmente la guvernare, fie in P.N.L. Ne aflam insa intr-o perioada cind ambele partide au dezamagit crunt si au toate sansele s-o faca in continuare. P.D.-L., printr-o guvernare mai intii haotica, actualmente prinsa inclusiv intr-un hatis al coruptiei si-al justitiei de televizor aproape fara precedent in Romania. P.N.L.-ul, prin cele mai rusinoase aliante facute dupa revolutie, cea cu P.C.-ul fiind una dramatica pentru electorat, cea cu P.S.D.-ul reamintindu-le acelorasi incercati votanti liberali de o alta prostie facuta in anii ‘90 de partid sub conducerea lui Radu Cimpeanu.
Una peste alta, e clar ca la dreapta avem un numar tot mai mare de dezamagiti. Dezamagitii P.D.-L.-ului si ai P.N.L.-ului nu apar insa in sondaje. Majoritatea sondajelor din ultima vreme sint aplicate pe intentia de vot, deci in ele apar cei care au o optiune. Ceilalti, care in momentul de fata sint probabil hotariti sa stea acasa in ziua votului, nu intra-n cifre si procente. Nu-i stim. Dar fiecare dintre noi ii intilneste zilnic in jur. Sigur ca nu fac masa sociologica, dar te pune totusi pe ginduri faptul ca macar jumatate dintre cunoscutii tai intra in aceasta categorie, sint dezamagiti fie de un partid de dreapta, fie de celalalt, asigurindu-te de lehamitea lui totala fata de politica, asigurindu-te ca la urmatoarele alegeri “va sta, in sfirsit, acasa”. Si evident ca aceasta categorie de electorat nu se poate simti reprezentata in vreun fel de Partidul Poporului sau de U.N.P.R.
Asa incit e de mirare ca unii politicieni cu experienta, aflati oricum in conflict intern cu liderii actuali in P.D.-L., pe de-o parte, sau ai P.N.L., pe de alta parte, nu simt necesitatile acestei parti de electorat. Mai cinic, dar si mai corect spus, e de mirare ca nu simt oportunitatea imensa pe care marile erori ale celor doua partide le-au creat-o. Liberalismul, caci despre el vorbim in cele din urma, a fost lovit in esenta sa in aceasta perioada. Nucleul dur al votantilor P.N.L., spre exemplu, e cel mai afectat. Asteapta probabil vremuri mai bune, o buna parte a lui va “sari” peste viitoarele alegeri, caci tocmai cuvintul “dur” din aceasta sintagma erodata il face pe votantul liberal sa nu poata accepta indicatia de la centru de a pune stampila, pe linga P.N.L., in acelasi timp si pe P.S.D.-ul lui Ponta-Nastase, si pe P.C.-ul lui Voiculescu.
Problema e ca acei politicieni care ar putea profita de oportunitate se simt deocamdata bine, prefera un loc caldut, fie el si mai putin important, alaturi de mamutul U.S.L. sau alaturi de ramasitele P.D.-L., decit riscul. Iar intrebarea, foarte necesara mai ales intr-un context in care pricepem in fine cu totii cit de extinsa si transpartinica e caracatita coruptiei, se rezuma la doua cuvinte: de ce?