Sintem in secolul al XVI-lea, cind regele João al III-lea se hotaraste sa-i ofere in dar varului sau austriac un elefant. Acum incepe lunga calatorie a elefantului, de la Lisabona la Viena, care marcheaza inceputul romanului Dianei Adamek, Dulcea poveste a tristului elefant, un elogiu adus lui Jose Saramago si o parabola a ceea ce inseamna tentatia exoticului. Personajul central, Roro, pleaca pe urmele elefantului visat de mama sa. Cautarea nu este deloc una simpla, ci plina de obstacole, “caci nu e lucru curat sa umbli dupa o faptura atit de mare si sa nu ai urma de ea, de paca ar fi iepure ori chiar furnica”.
Cautarea elefantului devine pentru Roro o datorie de familie, o mostenire si, uneori, un blestem. Cosmarul pe care il are inainte de Craciun il convinge definitiv ca trebuie sa preia ceea ce mama sa a lasat neispravit. Ce anume? “Un drum”, si anume drumul elefantului.
Roro ia drumul Vienei insotit de Dumitru, vechiul sau slujitor, in cautarea elefantului visat de Amanda. Dumitru nu stie gindurile acestui copil de treisprezece ani, tacut si care seamana cu un elefant, ce pare a cauta in permanenta ceva cu privirea, “de parca ar urma pasii de fum ai unei naluci”.
In 1565 Roro ajunge la Viena, in timpul sarbatorii solstitiului de vara. Imparatul Maximilian, care afla ca la hanul din oras a poposit un patiser iscusit si un vrajitor care a impinzit cerul cu fluturii sai de zahar, il invita pe Roro la Palat, pentru “a-si desavirsi arta” sub protectia sa.
Si peripetiile lui Roro, copilul elefant, continua. Nu-si refuza nici o aventura, caci este sigur de drumul sau: “E drumul meu, spune Roro, mama mea l-a batut inainte si m-a asteptat mult timp, iar eu nu fac altceva decit s-o urmez, pe ea si calatoria elefantului”.
Diana Adamek, Dulcea poveste a tristului elefant,
colectia “Proza”, Editura Cartea Romaneasca,
2011, 34.95 lei