La scurta vreme dupa aparitie, Bambi (pe care, culmea, Salten nu o scrisese pentru copii, ci pentru adulti!) a fost rapid tradusa si publicata in SUA unde s-a bucurat de un succes consistent. Pina in 1942, se vinduse numai in America in peste 600.000 de exemplare, timp in care, pe vechiul continent, era arsa pe rug de nazistii care vedeau in aceasta poveste cu caprioare o alegorie politica despre tratamentul aplicat evreilor in Europa. Salter insusi, evreu, mirosise la timp ce il putea astepta in Austria si se mutase in Elvetia imediat dupa ce Hitler ii scosese cartile in afara legii, in 1936. In Elvetia, Salten a ramas pina la moartea sa, timp in care, vazind ca romanul Bambi a ajuns sa fie tradus in 20 de limbi, a scris si o continuare, in 1939, Bambis Kinder, eine Familie im Walde.
Intre timp insa, Salten ii vinduse cu numai 1.000 de dolari drepturile de adaptare ale cartii lui Sidney Franklin. Acesta intentiona sa realizeze un film cu actori si animale reale, insa a inteles repede cit de greu ar fi fost sa faci asa ceva. Prin urmare, el i-a vindut in 1937 drepturile lui Walt Disney, care se pregatea sa dea lovitura cu Alba ca Zapada.
Cu nasul lui, Disney a mirosit imediat potentialul acestei povesti care ar fi avut un succes monstru daca ar fi fost interpretata inteligent pentru marele ecran. Decide ca Bambi va fi cel de al doilea lungmetraj al studiourilor Disney. La vremea respectiva, studiourile erau deja angajate in lucrul la doua proiecte ambitioase, Pinocchio si Fantasia, lucru care nu il impiedica insa pe Walt sa recruteze o echipa si sa rezerve o cladire de la studiourile Burbank numai pentru productia lui Bambi.
Un buget pe masura
Povestea originala este insa prea “sumbra si intunecata” pentru publicul filmelor lui Walt Disney, iar acesta, care nu prea inghitea ideea artei de amorul artei (“vind popcorn si imi place popcornul”), cere schimbari scenaristilor. In acelasi timp insa, ii pune la lucru pe cei “nine old men” din echipa sa, generalii armatei lui Disney, cei noua animatori de baza.
Pe scurt, Disney il trateaza pe Bambi asa cum trateaza Hollywood-ul o superproductie. Pina si bugetul este pe masura – 850.000 de dolari in 1940, in momentul finisarii scenariului. Cu toate acestea insa, proiectul va fi pus la pastrare: munca merge greu, personalul studiourilor se schimba des, iar animarea realista a caprioarelor este extrem de dificila.
In acest timp, studiourile Disney treceau printr-o perioada financiara dificila. Dupa ce Alba ca Zapada a inaugurat “era de aur a animatiei” pentru Disney, au survenit o greva a personalului si, mai ales, declansarea razboiului care avea sa priveze studiourile de piata europeana. Mereu aproape de faliment, cu probleme uriase in a realiza animatia la nivelul dorit, Disney amina Bambi. Va fi lansat abia in 1942, fiind al cincilea lungmetraj al studiourilor sale.
Un triumf al animatiei
Azi, povestea lui Bambi reprezinta un triumf al animatiei din toate timpurile si reprezinta un urias generator de profit pentru studiourile Disney. In 1942 insa, filmul a fost un esec la lansarea in cinematografe. America tocmai intrase in razboi si, probabil, spectatorii doreau sa vada cu totul altceva, poate un film mai vesel. Iar asta venea dupa alte doua esecuri consecutive – Pinocchio (1940) si Fantasia (1940). In fata acestui esec, Walt a decis sa relanseze Alba ca Zapada, instituind astfel o traditie (foarte profitabila) de a relansa fiecare film al studioului odata la sapte ani. Asa se face ca Bambi a putut sa se bucure de succesul meritat in sali (si sa isi scoata banii cu virf si indesat) abia la relansarea sa, in 1947, intr-o lume care dorea cu disperare sa uite ranile razboiului. Nu stiu daca Felix Seiten, care a vazut filmul la premiera lui europeana, la Zurich, a fost suficient de incintat de Bambi cit sa uite ca el, unul, a cistigat o suma infima din aranjamentul financiar. Oricum, urmasii lui s-au judecat cu Walt multa vreme si abia in 1996 un tribunal american le-a dat dreptate.
Dincolo de amanunte istorice si financiare, Bambi este unul dintre cele mai mari, cele mai importante filme de animatie facute vreodata, iar faima sa este deplin justificata. In lumea de azi, in care Pixar si computerele lor tin sus stindardul Disney, e instructiv de vazut (pe DVD, in editia “Diamond”, lansata acum si la noi) cum o mina de artisti din tineretea cinematografelor, la nici 15 ani de la inventarea filmului sonor, au reusit sa realizeze un asemenea spectacol animat. O capodopera a carei copie, sint sigur, este arsa pe rug la orgiile cinegetice ale lui Tiriac & co.