Emil Brumaru: Tu vorbesti de merceriile ticsite de materiale colorate. Mie imi vin in minte tutungeriile, frizeriile, micile magazine cu valuri de stofe inghesuite in rafturi etajate pina in tavan.
Sau de pravaliile de la tara, unde gaseai de toate: fitile de lampa, gaz, cuie, carti de neaflat in alte parti, caiete dictando si cu patratele, calimari de un kilogram, cu cerneala albastra in sticle dreptunghiulare, cu git scurt, sapun Cheia, halva in cutii rotunde de tabla, linguri, furculite, castroane, hainute pentru copii de citiva ani, scrumbii, luminari, becuri, broaste de usa, cuburi de rahat la cintar, fel de fel de bauturi, mai ales secarica la sfert si slibovita, si rom, si turt ardelenesc, telemea la butoi, lozuri in plic, mustar cu hrean, ciocane cu tot cu coada, saltere, baloane colorate, creioane, penite, ascutitori, conserve iugoslave etc.
Te duceai sa cumperi niste foraibare si descopereai un volum de Cehov, din seria de Opere, ce-ti lipsea, dureros, de mult timp. Aveai mereu surprize, gaseai creioane de timplarie, late, mai luai si lame solide ca sa le-ascuti si sa scrii indesat, ca pe scinduri, in caietele de muzica in care-ti notai cuvinte mai fistichii pe portative.
Linga colacii de fringhie de pus rufe la uscat, luceau rotocoalele de sirma de aluminiu si, uneori, depistai ghemele de sfoara de mai multe grosimi, neverosimil de mari, cu o gaura in mijloc. Calupuri de magiun gata ambalate, sticle de lampa de diferite focuri, burtoase, sfredele fara miner, ceasuri de bucatarie cu cifre uriase si clopote demne de o alarma de pompieri, abtibilduri cu insecte fascinante, timbre, coli de hirtie de ambalaj si milimetrica, ba chiar de tipla, dosare cu sina, tusiere si radiere-n doua culori, harti geografice, maieuri si chiloti de bumbac se lafaiau intr-o dezordine savuroasa. Persistau mirosurile de lichioruri baute de vinzatoarele vesnic vesele, indemnindu-te sa iei pateuri de ficat si bomboane de menta, sau saci de plastic si ulei de floarea-soarelui varsat din bidoane, prin leica cleioasa in recipientul personal.
V.D.N.: Intre timp, am avansat de la pisicile patrate la pelerinele de mohair. Terapie curata. Zilele trecute, o fata venita in vizita vazu ghemul gri de angora pe canapea. Exclama: “Ah, tricotezi! E o moda, se pare ca ajuta la educarea rabdarii…”. Am ris pina am adormit. Pai, e cam invers la mine: nu doar ca de mode n-am habar, dar dupa o zi de tradus cu pasul impleticit al piticului, serile de tricotat sint o adevarata vijiiala, zbor cu viteza luminii! Ce mi-e rindul de angora fata de rindul de pagina? Goana iepureasca. Hop, top, capat atins rapid. Rind dupa rind. Terapie curata, cum ziceam.
E.B.: Pentru mine chiar enumerarea asta de obiecte, ca si cum as fi un soi de Robinson Crusoe care-si face inventarul lucrurilor salvate de pe corabia naufragiata si aduse pe mal, este o forma de terapie extrem de eficace. Mai ales ca in mine pluteste si amintirea timpului si locului cind cutreieram prin atit de imprevizibilele pravalii satesti doar din placerea de-a vedea ingramadite, in incaperile de obicei mici, maruntisuri atit de disparate ca intrebuintare. Ma obsedau rechizitele scolare, achizitionam echere de lemn, compase periculoase si raportoare nichelate dintr-o lacomie de om matur care isi cauta copilaria claselor primare. Luam teancuri de caiete si mape cu indigouri negre, sau albastre, sau violete, izbit de parfumul lor persistent, nostalgic, imbatator, simtit in piept ca o adiere… Dasem in patima timbrelor vindute in plicuri, amestecate, exotice, incercind sa alcatuiesc serii complete. Desigur, nu reuseam, dar continuam optimist. Insa olfactiv, ma ameteau tusierele bine imbibate, mustind aproape, improscind, ca porii portocalelor, stropi chimici, la atingerea stampilelor vechi, procurate de la spitalul unde lucram. Puneam stampile, ca intr-un delir, pe foile de observatie deja intocmite, incuind usa biroului, ca sa nu fiu deranjat! O, cite astfel de terapii nu inventasem!