In ceea ce ma priveste, recunosc ca, situindu-ma naiv in fotoliu, privind la televizor sau citind ziarele, n-am inteles nici o clipa de unde aprecierea fata de pozitia Romaniei. Nici unul dintre cei care l-au laudat cu insistenta pe Traian Basescu pentru declaratia sa nu mi-a explicat mie, receptorului, de ce trebuie sa ma simt la fel de mindru, la fel de bine ca Romania e impotriva unei interventii. Am inteles doar ca mai toti sustinatorii acestei perspective nu-l inghit, la rindu-le, pe Sarkozy, am inteles ca imperialismul nu e bun, am inteles ca in sfirsit tara noastra se dovedeste demna si hotarita. Dar, intelegind asta, mi-am permis la vremea respectiva sa ma intreb ce se va intimpla daca totusi interventia se va produce, trecind peste aceasta opinie romaneasca demna si hotarita, trecind peste aceasta palma morala data lui Sarkozy? Cum se va pozitiona Romania atunci?
Rezolutia Consiliului de Securitate al O.N.U. a venit parca inainte de a apuca sa-mi inchei in mintea mea aceasta intrebare. Celebra “no fly zone” a primit unda verde. Iar presedintele Traian Basescu, demn, hotarit si mindru de pozna facuta, s-a ascuns in birourile de la Cotroceni vreme de vreo patru zile, in timp ce in Libia bombardamentele erau in toi, dind “vina” pe N.A.T.O. ca nu ia mai repede o decizie, la care tara noastra sa se conformeze imediat. Cu alte cuvinte, situatia a aratat cam asa: ne-am umflat noi, ditamai tara, prin vocea presedintelui, in niste pene pe care nu prea le aveam, mai dihai decit a facut-o Germania, spre exemplu; apoi, ca sa-mi continui alegoria, ne-am ascuns prin hambare (ca sa nu folosesc un cuvint mai dur), de unde am privit curajosi, pe dupa colturi, ce se intimpla acolo; intr-un final, la fel de curajosi, cind ni s-a spus ca putem iesi, am iesit. Si am trimis o fregata, ca sa instituim embargoul. C-asa sintem noi, hotariti, demni si mindri nevoie-mare.
Joi seara, in cadrul interviului oferit Realitatii TV, Traian Basescu a scapat la un moment dat niste vorbe banale, din care am putut afla ca domnia sa stie despre conflictul din Libia cam ceea ce stim si noi. Adica, a recunoscut franc presedintele, se informeaza din presa, caci “coalitia” nu se simte in nici un fel datoare sa-i ofere vreo stire pe alta cale. A fost intrebat daca e firesc sa se intimple asa. Absolut firesc, a subliniat seful statului, de vreme ce noi nu ne-am aliniat acestei coalitii. Si iarasi are dreptate. Iarasi s-ar putea alege cu niste jurnalisti, analisti, comentatori care, simtind nevoia echidistantei, l-ar putea lauda. Ma intreb de ce n-o fac. Caci intr-adevar e firesc sa nu fim bagati in seama, de vreme ce am avut pozitia pe care am avut-o, de vreme ce i-am tras o palma morala, cu adevarat racoritoare, lui Sarkozy.
Firescul asta se mai traduce insa si in alt mod. In alte moduri. De vreme ce acum nu sintem bagati in seama nici macar pret de-o informatie, ce se va intimpla mai incolo? Ce se va intimpla cu interesele tarii in zona? Ah, n-avem interese? Asa e, nu prea mai avem. Nu mai avem interese nicaieri, dupa cite se pare, daca rasfoim mandatele presedintelui Basescu in cautarea vizitelor sale oficiale in alte state sau in cautarea vizitelor altor presedinti in Romania. Am fost demni si hotariti in a ne izola de restul lumii, am avut o pozitie mindra si fata de Rusia, si fata de China, iar acum ne-am exprimat aceeasi pozitie si fata de Franta, de America, de Marea Britanie. Plesnim de mindrie.
Si vom ramine asa, plesniti de propria mindrie, multa vreme de-acum incolo. O fregata second-hand, cu care am incercat in ceasul al doisprezecelea sa le amintim statelor lumii ca existam pe harta, ne ofera doar spuma valurilor din siajul ei, nimic altceva. Sigur, Romania nu putea mai mult, din punctul de vedere al echiparii armatei. Sigur, Romania nu-si permite razboaie si, moral, nimeni nu si le doreste, de fapt. Dar Romania, prin vocea presedintelui ei, ar fi putut face altceva, mult mai important: sa taca intr-un moment in care nu era necesar sa fie auzita si sa vorbeasca atunci cind parerea ei era asteptata.
Presedintele a facut exact invers. Dar nu-i nimic, noi raminem mindri. Pina la urma, acest tip de mindrie se gaseste cu duiumul peste tot, nu e oferita nici cu reduceri de 25%, nici cu TVA, nici din fonduri venite de la F.M.I. Asa ca de ce sa nu se dea la liber?