E ca si cum Muma Padurii si-ar trinti un kilogram de fard pe fata, in speranta ca va fi primita la aceeasi masa cu Ileana Cosinzeana.
Saptamina trecuta, am avut de-a face cu citeva luari de pozitii absolut penibile si anacronice in “cazul Csibi Barna” si in cel al discursului sotiei premierului ungar la Bucuresti, pe care nimeni nu s-a obosit sa-l dezlipeasca de mesajul premierului Viktor Orban. Acum, avem in fata un caz excelent de coruptie la nivel inalt si inca unul, de jurnalism de investigatie facut cit se poate de profesionist.
Despre Adrian Severin se pot spune multe, dar, pina mai ieri, dadea macar senzatia unui tip educat. Acum citeva zile, am putut constata ca omul nostru este incult civic si mediatic. Si ca demnitatea nu face parte dintre atributele sale. Mai intii, a catalogat drept “tabloid” un saptaminal britanic prestigios care, desi apare in format mic precum “Libertatea”, nu scrie despre divorturile “mondene”. “Expertul” nostru in politici externe fie nu a stiut cu ce se maninca “Sunday Times” (ceea ce e grav), fie a vrut sa ne ia de prosti (ceea ce e si mai grav). Apoi, a declarat ca nu isi da demisia din Parlamentul European, pentru ca nu este vinovat. Cu o sfisietoare logica de invitat la emisiuni sportive romanesti, a incercat sa ne explice – tipic autohton! – ca filmuletul incriminator este aranjat in asa fel incit el sa iasa prost din toata afacerea. Ne-a spus ca inregistrarea este “aranjata”, ca a fost facut corupt “din lipituri”, ca, pe scurt, e victima unei regizari.
Domnul “A fost sau n-a fost ofsaid?” ne propune o maniera revolutionara de lupta cu nedreptatea: nu iti dai demisia ca sa te lupti cu nevinovatia ta, ci tii cu dintii de scaun ca sa arati ca esti Fat-Frumos, si nu Balaurul. Nici huiduielile primite in plenul P.E. nu-i vor clinti “fermitatea”. E vorba, bineinteles, de acea fermitate a cabotinului care se tine tare pe pozitii, cind este aratat cu degetul. E ca acel episod din Douasprezece scaune a lui Ilf si Petrov, cind Ostap Bender se da mare maestru international de sah intr-un mic orasel de provincie rusesc. Riscind sa fie deconspirat dupa ce mai multi pasionati tovarasi il bat la “sportul mintii”, tavarisci Ostap “face pierduta” o piesa de pe una dintre tablele de joc. “Chiar adineauri era aici turnul meu!”, tipa indignat un adversar. “Daca nu-i, inseamna ca nici n-a fost!”, ii raspunde Ostap Bender.