In final, dupa un deznodamint singeros, politia gaseste camera, iar inregistrarile facute, montate cum trebuie, sfirsesc pe marile ecrane sub titlul Activitate paranormala si pe DVD (acum si in Romania).
Filmul Paranormal Activity a fost unul din marile succese ale anului 2009 si s-a nascut din teama irationala de stafii a regizorului debutant Oren Peli care sustine ca era ingrozit pina si de Vinatorii de fantome. Peli, lucrator in industria jocurilor video, s-a gindit ca ar putea scoate un film din poveste. Un film facut cu banii din buzunar, fara actori, fara scenariu, fara efecte speciale si avind ca decor propria casa (pe care a varuit-o, mobilat-o si reamenajat-o pentru a se plia pe nevoile productiei). In final, cheltuielile au fost in jur de 15.000 de dolari.
Culmea este ca, printr-un lant fericit de evenimente, filmul de amatori al lui Peli a aterizat direct la studiourile Dreamworks si apoi direct pe biroul lui Steven Spielberg. Exista si o poveste simpatica (cu parfum de marketing): Spielberg a luat filmul acasa si, imediat ce a terminat vizionarea, a constatat ca usa dormitorului sau s-a inchis in mod inexplicabil pe dinauntru si a trebuit sa fie fortata de un lacatus. Nedorind sa devina obiectul atentiei unor spirite rauvoitoare, celebrul regizor a dus inapoi DVD-ul “bintuit” la Dreamworks, jurind sa nu-l mai vada vreodata in frumoasa lui casa din Pallisades, dar incintat de film.
Un succes monstru
Lansat pe marile ecrane, Activitate paranormala s-a dovedit un succes monstru, cu incasari de aproape 200 de milioane de dolari in intreaga lume. Cum poti explica acest succes? Un motiv ar fi (dincolo de infernala masina de propaganda a unui mare studio) insusi simplitatea lui, intoarcerea la clasica poveste cu fantome intr-o perioada in care doritorii de senzatii tari au ajuns sa fie bombardati mai mult cu povesti singeroase cu ucigasi, mult prea bogate in hemoglobina si efecte speciale. Pe urma, este vorba si de talentul lui Oren Peli care s-a priceput sa obtina un maxim de efect cu minime mijloace artistice, cam in aceeasi maniera in care, in anii ‘60, baga groaza in spectatori cu The Haunting folosindu-se doar de sunete, efecte de lumina si unghiuri ciudate de filmare. Intotdeauna sugestia a fost mai eficace decit explicitul.
Tragind linie, Oren Peli a reusit un tur de forta intr-o lume in care, gratie democratizarii tehnologiei, oricine se poate visa regizor. “Cam o data la cinci ani apare cite un tip care face un film cu doi lei si da lovitura”, spune Jason Blum, producator la Miramax Films. “Si cum anual se fac cam 3.000 de astfel de filme, Activitate paranormala reprezinta un succes din 15.000.”
Pe urma, nu trebuie ignorata eficacitatea unui truc de genul “fals documentar” sau “film gasit” care, daca este bine facut, aduce un nou nivel de realism.
Metoda “filmului gasit”
Pe cale sa devina un gen in sine de a face cinema, mai ales in domeniul horror, smecheria cu “filmul gasit” nu e noua in cinema. Descendent direct al “manuscrisului gasit” din literatura, acest soi de gen a fost popularizat la nivel mondial de celebrul Cannibal Holocaust, realizat de italianul Ruggero Deodato in 1980, povestea (inspirata de un incident real) a unei expeditii in Amazonia, in plina regiune de triburi canibale, in care membrii expeditiei o iau razna, spre o orgie finala de singe si violenta atit de cruda si realista incit filmul este campion pe lista productiilor celor mai interzise la difuzare.
“Draga Ruggero, ce mai film!” , ii scria entuziasmat Sergio Leone confratelui sau. “Partea a doua este o capodopera de realism cinematografic, dar totul pare atit de adevarat incit cred ca o sa ai probleme!”
Leone a fost profet: la zece zile de la premiera, filmul a fost confiscat de autoritatile italiene, iar regizorul s-a pomenit arestat, banuit fiind de asasinarea celor trei actori din rolurile principale. Lucrurile s-au lamurit repede si totul s-a transformat intr-o reclama bestiala, care a adus 2 milioane de dolari filmului, de zece ori investitia originala.
Acesta este un alt aspect care caracterizeaza genul filmului gasit: sint extrem de profitabile, cu Activitate paranormala, campion absolut in aceasta categorie. Iar exemplul lui nu este singular: nu uitati uriasul succes al lui The Blair Witch Project in 1999 si mai recentele REC, realizat in Spania in 2007 si refacut integral la Hollywood un an mai tirziu, sub titlul Carantina, Al patrulea gen si Cloverfield, caz special fiindca este vorba de un blockbuster “normal”, dar prezentat ca un “film gasit”.