Dupa ce in lumea romaneasca peste amintirea pianistului Mindru Katz, disparut in 1978, s-a asternut tacerea de moarte, ajutata de aparenta stergere de pe banda a tuturor inregistrarilor sale romanesti – si cit as vrea sa fiu contrazis de vreun colectionar! –, extraordinara lui muzicalitate este readusa la viata de citiva ani, cu obstinatie si pasiune, de elevul sau cel mai talentat, Mordecai Shehori. El insusi un pianist atipic si perfectionist, Shehori a cules din toate arhivele lumii si din cea a familiei lui Mindru Katz, peste zece ore de muzica, pe care le-a restaurat si publicat la casa proprie de discuri, Cembal d’amour, sustinut de o mecena as spune binecuvintata, Victoria Hamilton.
Cel de-al zecelea disc al colectiei realizate de Shehori, aparut recent (Cembal d’amour CD157), este, poate, si cel la care vibrez cel mai mult: 56 de minute cu muzica lui Schumann, Scene din copilarie, Op. 15 si Fantezia in do major, op. 17. Sint inregistrari de concert, din 1974, de la Ierusalim, pastrate pe banda in arhiva Zoarei Katz, sotia pianistului.
Am ascultat la nesfirsit acest disc de o rara frumusete, simplitate, echilibru, de esenta pura a muzicii lui Schumann si, scriind aceasta semnalare, m-am bucurat ca impresiile de simplu meloman sa-mi fie confirmate de o marturie de epoca a unui profesionist. Ruth Gutman Ben-Zwi, a carei monografie despre Mindru Katz ar trebui publicata totusi odata si in Romania, a fost de fata la recitalul din Auditoriul Recanati, in care au mai figurat, pe linga cele doua piese retinute de disc, si Noveletta in fa major, alaturi de trei piese de Chopin si Mephisto-Waltz de Liszt.
Dupa marturia lui Ben-Zwi, ceea ce a ascultat “vibra de o intensitate poetica” de nedescris, “in buna vecinatate a marilor recitaluri Richter si Rubinstein”. In Kinderszenen, Mindru Katz “a gasit tonul…, sonoritati pianistice” “care impreuna cu conceptul ssaut interpretativ creau un climat de vraja”. Discul publicat de Shehori pastreaza si reda admirabil aceasta atmosfera astazi, cu o prezenta sonora ce te face sa te simti in sala de concert. Daca aveti mijloacele, daca sinteti un iubitor al pianului clasic, nu ratati ocazia de a-l asculta (doua mostre sint disponibile pe site-ul casei americane la: www.cembaldamour.com/ Katz.htm).
Iar editorul, cel care l-a reinviat pentru toti pe Mindru Katz si care ii duce mai departe arta, pianistul Mordecai Shehori, ar merita sa fie celebrat si ascultat si de catre lumea muzicala din Romania. Un indemn catre Institutul Cultural Roman si/sau Radio Romania Muzical…
*
Fasta mi-a aparut luna martie si dupa primirea ultimului disc al pianistei poloneze Ewa Kupiec la casa Solaris Records (www.solaris-cd.com). Intitulat Peisaje imaginare – Enescu – Kodaly, discul Ewei Kupiec, al doilea dintr-o serie de Recitaluri transferate pe CD (SOLO6110), a fost inregistrat in noiembrie 2009 de catre Deutschlandrundfunk, dupa ce programul – cu Pieces impromptues, op. 18 (1916, Suite no. 3) a lui Enescu si 7 Piese pentru pian, op. 11 ale lui Zoltan Kodaly – se bucurase de un succes neobisnuit la Festivalul International Rheingau. O ocazie cu care marile cotidiene germane, intre care “Frankfurter Allgemeine Zeitung”, remarcau “sensul subtil de redare a delicatetii culorilor”, “stralucirea demonstrata in pasajele de virtuozitate”, in special in “disonantele constant sferice, in forma de clopot ale Carrilon-ului nocturn”.
Prezentind in livret Suita a 3-a, Ewa Kupiec scrie ca o vede ca o “fereastra, ca un peisaj muzical, prin care patosul anilor de razboi ilumineaza roadele din lucrarile mai tirzii, de maturitate. s…t Influentele care inspira piesele sint uneori extrem de evidente, dar plasarea si sensul lor sint complet si omogen originale. Se releva astfel un compozitor ce trebuie inca sa fie in intregime descoperit, reevaluat cu intelepciune si readus la viata, la statura pe care o merita, de catre muzicieni si public”.
Este ceea ce si face Ewa Kupiec, o pianista de mare talent si notorietate internationala, pe care am admirat-o de la inceputul anilor ‘90, cind cistigase premiul la Concursul International ARD la categoria muzica de camera si i se publicau primele inregistrari. O interpretare a lui Enescu venita de la o artista experta si promotoare a lui Szymanowski, Lutoslawski, Gracina Baciewicz, a lui Kodaly si Bartok, nu poate fi decit interesanta. Si este, chiar daca ne-am obisnuit cu sunetul cumva mai penetrant, de cristal pur, al Luizei Borac sau Cristian Petrescu.
Nu pot decit sa o omagiez pe Ewa Kupiec pentru aceasta implicita promovare a muzicii enesciene, pe care a facut-o in ultimii doi ani pe cele mai diferite scene europene.
Spatiul nu-mi mai permite sa marchez cum s-ar cuveni aportul canadianului Mark Ainley la descoperirea unor inedite si la cercetarea mostenirii lui Dinu Lipatti. Pasiunea sa s-a materializat, in martie, intr-un articol cu informatii pretioase despre raporturile lui Lipatti cu casele de discuri, aparut in ultimul numar (Spring 2011) al publicatiei “Classical Recordings Quarterly”, sub titlul The Purest Gold. The Recorded Legacy of Dinu Lipatti. Orice monografie viitoare a pianistului roman va trebui sa tina cont de cercetarile in curs ale lui Mark Ainley.