Muzicieni de factura traditionala, scoliti clasic, la conservator, sau prin garaje, ca majoritatea rockerilor, au gasit in PC un ajutor, un stimulent, un “secretar” ce noteaza fara greseala tot ce “maestrul” comite la cele mai diferite ore. (Mi-amintesc figura lui B.B. King dinaintea unui PC, la care conectase o claviatura si nelipsita lui chitara…) Ideile intimplatoare, schitele fugare, liniile de baza pot fi puse pe portativul unui notebook, iar curind pe tava unei tablete (ce poarta sau nu conturul marului muscat, marota sunetistilor). Computerul nu inlocuieste instrumentele, asa cum internetul nu inlocuieste cartea, nici televizorul n-a inlocuit filmul (mai degraba l-a asimilat), nici filmul nu s-a substituit teatrului, si asa tot inapoi, pina la manifestarea originara a operei de arta, presupusa a fi desenele pesterii din Altamira. Nu sint graffiti-urile contemporane tot niste inscriptii cu valoare vizuala? Primordialul e printre noi. Rafineaza continuu natura umana, chiar de-si zice iceborg sau cyborg. Sau Chemical Brothers.
E cunoscut itinerarul celor doi tipi, Tom Rowlands & Ed Simons, frati in combinarea sunetelor diverse cu scopul de-a tine cit mai mult dansatorii pe ring si chiar de-a obtine… muzica! Din Manchester-ul devenit punctul zero al noutatilor dance & trance, la coloane sonore pentru filme precum Hanna, un soi de manifest al celei mai noi generatii, cu spectacole fulminante pe stadioane in delir. Nimic nu le lipsea tipilor sa se creada emisari mesianici ai te miri caror divinitati. Dar nimic in bagajele lor din gunoiul vedetelor de 15 minute sau 15 milioane! Baietii, oameni in toata firea acum, se dedica permanent explorarilor sonore, cu rezultate diverse, cu inovatii sau doar cu citate inteligent prelucrate, pastrind mai mereu acelasi ritm debordant si asfixiant de la primul album, Exit Planet Dust, 1995, considerat pe buna dreptate cel mai reusit din cariera. De-ar lasa clapele de sub degete si butoanele in pace, ceea ce-i cam greu de crezut, realizarea de-acum trei lustri le asigura un loc onorabil in istoria culturii post-post-moderne!
Albumul recent, numit, sa zicem cu transparenta programatica, Further (2010, Astralwerks), contine 8 piese fara surprize compozitionale. Sonoritati consacrate, ritm fara compromis, dinamica la greu, dans involuntar cu picioarele sub birou. Se aude si ceva ce aduce a omagiu catre favoriti (a nu se uita ca Rowlands & Simons au fost si mai sint DJ cautati): un ecou din Peter Gabriel, o parada ca The Who, riffuri de chitara a la U2, precum si clasica trimitere la Kraftwerk. Cine cunoaste, pricepe si degusta cu delicii greu descriptibile…
Ce m-a cucerit la discul acesta, mai mult ca la oricare alta aparitie de gen, sint videoclipurile. Filmate la Pinnewood Studios. Initial, banuiam o incercare de nivel mediu, comisa de pasionati ai artei video, avangardisti. Dar nu-i deloc asa. S-a lucrat profesionist, cu tehnologie de ultima generatie, cu mijloace tehnice limitate, dar de mare performanta, cu tot arsenalul unei productii HD. Asta ma determina sa cred ca asistam la sfirsitul revolutiei tehno-rave-rage sau cum i-o mai zice.
A inceput altceva!