Prin alte spatii educationale ale lumii, cu o mai indelunga continuitate in proiect, orele de “drama” sint cuprinse in curricula. Si la noi exista, ca optionale, numai ca sint prea putini cei care le aleg, nu ma refer la elevi, ci mai ales la cadrele didactice. Nu pentru ca nu le-ar intelege beneficiile, ci pentru ca, intr-un sistem care pretuieste in primul rind media la examene, pe baza careia se promoveaza intr-o treapta superioara de scolarizare, stiu ca e mai pragmatica, pe termen scurt, inca o ora de literatura ori matematica. Poate intr-un alt timp, cind si invatamintul romanesc se va orienta mai aplicat spre formarea de deprinderi, autocunoastere si dezvoltare individuala in acord cu dotarea nativa, tip de temperament si interese, disciplinele vocationale vor capata o pondere mai consistenta.
Teatrul ca instrument necesar in viata sociala
Astazi vreau sa pledez, cu argumente temeinice, pentru teatrul scolar. Structural arta de echipa, teatrul ii obliga pe practicieni sa invete ce inseamna camaraderia, colaborarea pentru un succes care depinde in egala masura de toti implicatii. Pina si constituirea echipei e o proba de integrare: talentul, fireste, e necesar, dar trebuie dublat de capacitatea de a ti-l dezvalui impreuna cu ceilalti. A intelege ce rol ti se potriveste, chiar unul secundar, a te stradui sa-l sustii atit de bine incit sa fii remarcat fara a-i umbri neloial pe ceilalti, a-i asculta, a avea rabdare sa-si termine replica pentru a o spune pe a ta sint elemente ale responsabilitatii pe care teatrul scolar le exerseaza intr-o forma agreabila. Pentru ca deprinderea prin repetare se face cu spirit ludic, pe nesimtite, cu placere.
Sa te cunosti, cu calitati si defecte, sa inveti sa-ti controlezi emotiile, sa vorbesti in fata unei audiente, sa comunici direct, sa-ti gestionezi farmecul, daca nu-l ai in ADN, atunci sa ti-l inventezi si sa-l utilizezi in propriul avantaj sint alte beneficii ale teatrului scolar. Educarea sufletului, constientizarea coeficientului personal de inteligenta emotionala sint la nivel egal de importanta cu educarea mintii si cu coeficientul de inteligenta intelectuala. Teatrul nu este numai o arta, este si un valoros instrument necesar, in doze potrivite, in viata sociala. Manageri de companii multinationale recurg la workshop-uri de teatru aplicat pentru a-si imbunatati performantele profesionale in directia unei mai bune comunicari. Politicienii apeleaza, mai ales in campanie, la profesori de actorie, pentru a amagi cu mai mare eficienta electoratul. Avocatii si cei din sfera public-relations au si ei nevoie de tehnici specifice preluate din teatru. Sustinerea unei interventii publice, persuadarea tin de retorica, de constructia unui discurs (dar si de interpretare) care e propriu teatrului. Rostirea, dictia, asezarea accentului intr-o fraza, pauzele, capacitatea de a convinge vorbind sint vitale in anumite contexte. Amintiti-va de Discursul regelui, in care un actor mediocru e mai tare decit regele George al VI-lea!
Arta teatrala ar putea avea viitor
Revenind la teatrul scolar, sa mai zicem ca e o modalitate utila de petrecere a timpului liber, de relaxare activa, iar pe termen lung, un mijloc de sedimentare a culturii generale si a unui orizont de specialitate. Nu toti cei care fac teatru scolar vor deveni artisti, slava Domnului!, dar vor iubi arta scenica. Vor fi spectatori fideli, competenti, cu gust artistic, cu opinie critica. Arta teatrala va avea, adica, viitor. Unele dintre aceste trupe au istorie, carti de vizita bogate. Mooz, de pilda, de la Colegiul National “Mihai Eminescu” Iasi, exista din 2001 in formula de 8 elevi+un profesor (Mira Cucinschi). In fiecare an, lucreaza cite o productie, intr-un stil care presupune un subiect de actualitate, tratat atit prin verbalitate, cit si prin utilizarea corporalitatii, cu un final intrebare, punct de pornire in meditatie pe tema data. Palmaresul e impresionant: participari la festivaluri nationale si internationale, Franta, in special, caci trupa e de limba franceza, dar si Italia, premii si trofee. Discreti, sinceri, deschisi, cu seriozitate si entuziasm, devin cei mai eficienti ambasadori ai Romaniei. Chapeau!