Iata-ma la o masa verde, incojurat de amici transformati brusc in adversari. Jetoanele au fost impartite, iar noi cautam sa expunem fete impasibile, pentru ca nici cel mai sfredelitor ochi sa nu patrunda taina ce-o tineam in mina. Sigur, veti spune ca daca nu e pe bani nu are miza, dar are. Se joaca pe onoare si orgoliu. Am pierdut pentru inceput cam jumate din capitalul de fise, lucru care m-a enervat teribil, mai ales ca Misu era in zi de gratie si cistiga tot. Deodata fata mi s-a luminat ca unui copil in fata chioscului de dulciuri. Aveam doi popi.
Plusez, calculez, pufnesc a paguba (sa nu intuiasca Misu), ma scarpin in cap si iar plusez. Ceilalti se dau batuti, ramin doar cu el. Si el pluseaza in continuare. Stai, ca te-am prins, la naiba sa te ia! Si ridic miza la tot ce aveam, el plateste, astfel ca ne bateam acum pe un muntisor de jetoane multicolore in valoare totala de 305 puncte. Arata, sa vad ce ai!
Din mina lui odioasa imi zimbeau ceilalti doi popi. Egalitate. Fatalitate. Se distribuie prada in mod egal. El 150, eu 150, raminea de impartit fisa de 5 puncte. Cica sa-i iau eu, ca el oricum are mai mult. Jignire absoluta. Ma ridic, ii trag o injuratura de care nu sint mindru si propun solutia extrema: sa ne batem. Cine cistiga ia 5 puncte. Pumni si picioare, fara zone intime si obiecte ajutatoare.
Lumea a zis ca am fost egali, cu toate ca de felul meu ma coagulez greu si singerez repede, dar si dintele spart al lui Misu a cintarit destul de mult in aceasta remiza.
Juriul ad hoc a propus pe rind: flotari contracronometru, skandemberg, tractiuni la bara de batut covoare. Totul s-a terminat la egalitate, numai ca 5 tot nu se impartea la doi. Concurs de alergare, spuse Costel. De la Palatul Culturii pina la Casa Studentilor.
Epuizati de pumni, flotari si tractiuni, ne-am aliniat la start. Posesor de pistol cu gaze pentru autoaparare, Costel pocneste startul. In dreptul Mitropoliei aveam un usor avans, dar pe la Casa Modei incepusem sa ma inmoi. Oare voi pierde? Nu puteam sa cedez chiar acum, asa ca i-am pus omului o piedica a la Chivu, fapt care l-a facut total indisponibil pentru finis. Da, am cistigat prin viclesug, dar pokerul nu inseamna doar noroc la carti, ci strategie si asumare de risc.