Student la Chisinau e primul rockman din trilogia Tovarasi de camera (care, de fapt, e un roman suta la suta si poate fi citit si fara ce va urma). O trilogie prin care trece Prutul, prima parte fiind despre studentia chisinauiana a personajului-narator, “tema” trilogiei fiind colegii lui de camera din timpul studiilor. Personajul homodiegetic tine scheletul Tovarasilor… (in jurul lui invirtindu-se cu gratie celelalte personaje, intimplari, idei), el face facultatea la Chisinau exact in perioada marilor schimbari sociale, 1989-1993 (primul volum), apoi urmeaza trei ani de munca (perioada de tranzitie, cind are loc trecerea dintr-o parte a Prutului in cealalta parte); celalalt, al treilea volum, cuprinzind perioada doctoratului la Bucuresti. Doua tari fratesti, doua lumi atit de apropiate si totodata atit de diferite, lectura rockmanului te distreaza, dar te si pune pe ginduri, te face sa te incrunti, dar si sa izbucnesti in ris, iti face dor de locuri si de (unele) personaje (muuulte si pline de viata), exista intimplari reale, cum ar fi mitingurile de la Chisinau, personaje si situatii reale. Un antibildungsroman existential, scris cu umor si ironie, intr-un limbaj viu, autentic, cu elemente de roman epistolar, realist, istoric, naturalist, despre o lume plina de viata…
Care au fost cele mai mari dificultati in scrierea cartii?
Rockmanul s-a scris repede, pentru ca l-am gindit la milimetru inainte sa incep scrierea propriu-zisa, acum 15-16 ani. De atunci am incheierea tuturor celor trei rockmane si a trilogiei (care asa vor ramine, cred), aveam scheletul si substanta, doar a trebuit sa fac legaturile si sa-i gasesc stilul, apoi a urmat munca la masa de scris, pentru care un prozator trebuie sa aiba conditie fizica, daca vrea ca rezultatul sa fie unul puternic. Intre timp am lucrat la stilistica si am eliminat foarte multe fragmente, m-a durut, dar m-am gindit in primul rind la cititori. Cel mai greu mi-a fost sa gasesc mai mult timp liber deodata pentru a munci la finisarea cartii, asta chiar a fost o problema.
In ce masura ai simtit ca te-au ajutat cartile traduse, in momentul cind te-ai asezat sa scrii la romanul tau?
Nu m-au influentat absolut deloc, pentru ca am scris Tovarasii… cu mult inainte sa fi tradus ceva! Traducerile au venit dupa aceea, chiar daca volumele traduse au fost publicate imediat, pe cind abia acum m-am hotarit – pe neasteptate si pentru mine, si pentru personajele rockmanului – sa dau la tipar prima parte a trilogiei. Apropo de traduceri, tot munca traducerii m-a impins spre asta. Eram in mini-concediul de iarna, pe care l-am folosit pentru traducere, doar ca obosisem atit de tare, incit n-am mai vrut sa traduc si mi s-a facut o pofta imensa de scris (stiu ca stii cum e sa-ti vina sa scrii atunci cind traduci… e un fenomen… uman, nu cred ca numai mie mi se intimpla sa vreau sa fac altceva cind trebuie sa faci ceva anume…). Nu mai aveam prea mult timp pentru a intra intr-un proiect neterminat, asa ca am inceput sa re-citesc Tovarasi de camera. Student la Chisinau, care era gata-gata, inclusiv redactata. Ei, n-am putut sa ma mai desprind din atmosfera aia, in care am intrat imediat. Asa ca l-am mai refacut o data si, pentru ca de data asta chiar am fost multumit, l-am trimis Madalinei Ghiu, redactorul-sef al Editurii Cartea Romaneasca, si numai asa a fost posibila publicarea Tovarasilor… – si datorita domniei sale…
Aparitia romanului va veni foarte repede dupa lansarea volumului Portret de grup cu generatia “optzeci” (Poezia). Ce iti face placere cel mai mult sa scrii?
E vorba de placeri diferite, chiar daca tot despre scris e vorba… Apropo, n-am terminat Student la Chisinau acum 15 ani pentru ca am venit la Bucuresti la doctorat si a trebuit sa-mi scriu teza de doctorat, adica exact Portretul… Dar daca nu veneam la doctorat nu ar fi existat a treia parte a Tovarasilor…, asa ca toate se intrepatrund si se cuprind… Acum ma gindesc ca poate din cauza asta a iesit Portretul… atit de artistic, ca eram cu gindul si la Tovarasi…, cine stie… Da, recunosc ca mi-au facut mare placere scrierea, rescrierea si citirea celor doua lucrari si mi-au spus si cititorii ca au avut o mare placere la lectura, ceea ce ma bucura de-adevaratelea.
O sa pun intrebarea despre timp… Totusi, cum reusesti sa iti imparti timpul? Si poti face niste pronosticuri personale pentru ceea ce mai urmeaza in acest an? Care sint planurile, sperantele?
Pentru un scriitor, important e sa scrie, sa fie chinuit de actul artistic al scrierii, sa fie obsedat de ceea ce scrie in acel moment, de subiect, de personaje, de situatiile in care-l trag propriile personaje, de starea si atmosfera cartii. Abia dupa aceea – dupa ce e multumit de rezultatul final – se poate gindi la publicare, desi asta nu ar trebui sa fie treaba lui. Daca scrii fain, in mod normal nu vei ramine nepublicat, fie pe hirtie, fie pe internet. Am si eu “la sertar” citeva carti terminate, asa cum ai si tu, si frate-meu, si tata, si toti prietenii mei scriitori. Am si citeva proiecte in lucru, si citeva in cap, asa ca nu se stie ce-o sa aduca anu’. Va aparea cu siguranta rockmanul (la C.R.), cartea de interviuri cu tinerii dintre milenii trebuie sa apara la CDPL, al doilea volum al Portretului…, cel de interviuri, se pare ca va fi editat tot in 2011, la aceeasi editura, datorita editorului Ioan Cristescu si scriitorului Cosmin Perta, care e redactorul principal al Editurii Tracus Arte… Astept raspuns si in legatura cu alt rockman, Biblidioteca, si cam atit… deocamdata… Si va aparea sigur si In gura foametei, cartea de interviuri a lui tata cu supravietuitorii foametei de dupa cel de-al doilea razboi mondial, pe care o asteptam de vreo 10 ani… Restul cartilor semnate VAKULOVSKI in 2011 ii vor apartine lui frate-meu.