La a doua lectura a romanului Murphy de Beckett, hotarasc sa reconstitui partida de sah dintre Murphy si domnul Endon. La prima lectura – ca orice prima lectura, superficiala si inselatoare, oricit ne-am stradui – nu o reconstituisem, nici n-as fi putut, in primul rind din cauza notatiei descriptive din versiunea originala, in engleza, apoi din cauza ca nimic nu m-ar fi smuls din tolaneala in poveste. Greseala! Fiindca partida de sah este chiar poveste. Actiune, personaje, confruntari si eschivari, batalii interioare. Cele patruzeci si trei de mutari spun foarte multe despre personaje, iar partida m-a facut sa rid cu lacrimi la prima punere in scena, aseara. Mai amarui apoi.
Am jucat eu cu mine, supravegheata atent de Pupidulce (ma privea cam de sus) si de pisica patrata (se mira turtita pe diagonala). Am luat versiunea franceza (notatiile sint cele cunoscute noua, de la A la H si de la 1 la 8). Am inceput cu gindul ca joc cu albele. Eram Murphy, asa mi se parea normal; el juca intotdeauna cu albele. Si tot intotdeauna, dar cu negrele, juca domnul Endon.
Trebuie spus ca cei doi se afla intr-un azil de nebuni, primul ca ingrijitor, al doilea ca pacient. Pacient cu fisa speciala – de stat cu ochii pe el din cauza tendintelor sinucigase (“prin apnee sau orice alte cai posibile”). Murphy se simte ca pestele in apa la azil, convins ca in sfirsit si-a gasit semenii. Cu domnul Endon se crede de-a dreptul inrudit. Cu cel ce traieste in minte, inchizind obloanele exteriorului de carne.
Murphy asaza piesele in fiecare dimineata, intr-un cotlon linistit, face prima mutare, pleaca, se intoarce pentru a gasi raspunsul dlui Endon, muta, pleaca si tot asa toata ziua. Jocul treneaza, uneori seara gaseste piesele pe tabla in pozitie foarte asemanatoare cu cea de inceput. Fara capturi, fara atacuri.
Si au inceput dansul, petrecerea, distractia in micul meu sanatoriu. Negrul face pasi mici, tot pe loc. Un pas inainte, altul inapoi. Iesi din tine, fuga inapoi in tine. Albul cauta sa-l copieze. Nu-i iese mereu, dovada ca presupusii semeni, cei etichetati drept bolnavi psihic, sint totusi diferiti, nimic nu se compara cu naturaletea maladiva a pasului pe loc si-a indiferentei la ce e imprejur. Adorabile turele, de exemplu cea neagra plimbata obsedant de la h8 la g8 si iar inapoi; si-n oglinda la fel. Pasii sint ai unui dans medieval, cu parteneri care poate se tatoneaza (reciproc? nu, nu!), dar nu se intilnesc cu adevarat niciodata. Pasii laterali sint preferatii. Pasii timizi inainte sint imediat compensati de drumul iute inapoi. Astfel ca piesele abia plecate se intorc acasa, insa deraind usurel. Usurel si foarte precis! Dupa mutarea 27, tabla arata ca azilul: toate piesele negre sint acasa, aliniate in patratelele lor, insa nebunii au luat acum locul regilor, iar regii sint la nebuni. Caii si turele si-au schimbat locurile. Doar doi pioni se afla cite un pas inainte, lasind cale libera nebunilor. Simetria este perfecta, dansul a fost de-o precizie fantastica. Degeaba albul isi scoate la bataie regina (“ingeniozitatea disperarii”), negrul e impasibil, isi vede de dansul interior, piesele se rotesc inapoi pe pozitiile de inceput, ignorind albele majore servite insistent pe tava. In fata simetriei si calmului infricosator al negrului, albul abandoneaza.
Emil Brumaru: La un moment dat, la Dolhasca, ma apucase nebunia sahului. Nu mai citeam, nu mai scriam… Stam dupa-amiezi intregi in livada din spatele casei intins intr-un sezlong si, mincind mere necoapte, refaceam, pe doua table de sah, puse pe doua taburete aduse din bucatarie, partidele dintre Botvinik si Tall: pe una partida reala, pe cealalta toate variantele ce ar fi putut urma (consemnate in carte). Tall facea mutari aparent lipsite de importanta sau provoca schimburi aiuritoare de piese inegale (ceda, de exemplu, o regina pentru un pion!), ca dupa aceea, peste nu stiu cite miscari (destul de multe), sa cistige spectaculos! Chestia e ca la liceul de acolo, in pauze, profesorii, rizind, ma bateau fulgerator, cu toata deschiderea mea siciliana! Fiindca aveam si o carte cu Teoria deschiderilor.