Pentru ca, explica el: “omul sensibil, asa cum sint si eu, coplestit de obiectia care i se aduce, isi pierde capul si nu-si mai revine decit dupa ce-a coborit scarile”. Adica dupa ce-a plecat de la intilnirea cu pricina. De-atunci, francezii spun ca ai l’esprit de l’escalier daca replicile sclipitoare iti vin mereu prea tirziu. Nu inseamna ca esti prostanac, ci putin cam incet. In engleza, expresia apare de-abia la 1911, pe dos (deci ironic), in Zuleika Dobson, de Max Beerbohm: “Ce ar fi trebuit el sa spuna? S-a rugat, in timp ce-o urma pe scari pe tinara victorioasa, ca o sa i se intimple l’esprit de l’escalier. Din pacate, n-a fost cazul”. In romana, l’esprit de l’escalier ar fi mintea de pe scari. Daca ti se intimpla sa ai, uneori, mintea cea de pe urma, de ce sa n-ai si mintea de pe scari? Eu, de exemplu, dupa ce-am cazut, am ramas fara replica pina a doua zi dimineata.
In cazuri dintr-astea, internetul a gasit o solutie: site-ul http://www.jamesedmunds.com/shoulda/ aduna sub eticheta “ce-ar fi trebuit sa spun” tot felul de istorii ale unor indivizi care, intorcind pe toate partile o situatie penibila in care au fost pusi, descopera pina la urma ce-ar fi trebuit sa spuna in momentul respectiv pentru ca audienta sa fie iremediabil cistigata de partea lor. Oricum, daca nu vreti sa va pierdeti capul inainte sa fi coborit scarile, iar dvs. sa fi suferit o infringere dureroasa, va recomand textul Instructiuni pentru a urca scarile al lui Julio Cortazar, caruia i-am trimis o scrisoare acum o luna si ceva. Inca mai astept raspuns.