Un lucru ar fi totusi de subliniat: ma deranjeaza gradul redus de “fictionalitate” cu care opereaza frecvent scriitorul, interzicind cititorului o prea mare detasare de (vizibila) realitate si, in acelasi timp, neschimbind registrul artistic romanesc intr-unul biografic ori memorialistic, pentru a permite literaturii sa functioneze in regim de document. In sfirsit, chestiune de receptare. Amintirea placuta de care vorbeam vine dinspre stagiul doctoral desfasurat de catre sussemnat la Universitatea Arizona in prima jumatate a deceniului trecut. Se ivi, la vremea respectiva, posibilitatea predarii unui seminar de scurta durata (patru intilniri) “Saul Bellow”, la “sophomores” cu “principal” pe literatura americana. Titularul cursului mare (American Postmodernism) insista ca eu sa tin orele in cauza, intrucit avea senzatia ca – in postura de roman – as fi putut oferi detalii (istorice) extraordinare despre contextul in care fusese plasata cartea The Dean’s December/Iarna decanului (aristocratia rosie, cutremurul din ‘77, saracia, ceausismul etc.). Adevarul era ca, pina atunci (1993), nu-l studiasem aproape deloc pe Bellow (la Engleza din Iasi, inainte de 1991 – cind terminam eu facultatea –, prozatorul se bucura numai de referiri marginale, analiza de detaliu a operei lui lipsind din motive lesne de inteles).
Un scriitor cu priza la publicul american
Citisem trei dintre romanele sale – Herzog/Herzog, Humboldt’s Gift/Darul lui Humboldt (rasplatit cu Premiul Pulitzer in 1975; in 1976, de altfel, Bellow va primi si Premiul Nobel pentru Literatura) si amintitul The Dean’s December. Pe ultimul mi-l imprumutase, “pe sub mina”, in toamna lui ‘89, lectorul Fulbright din acel an, Sam Longmire pe numele sau (am aflat, din postfata la Ravelstein-ul romanesc, ca si Sorin Antohi a avut o experienta similara!). Devenisem constient de faptul ca ma aflam in fata unui scriitor important, dar, asa cum spuneam, nu ma coplesise entuziasmul. Retinusem subtilitatea constructiei ideii de nevroza intelectuala (in personajul Moses Herzog) si rafinamentul prezentarii universului alienant al postindustrializarii (prin medierea eroilor-scriitori Von Humboldt Fleischer si Charlie Citrine din Humboldt’s Gift). De asemenea, savurasem (bineinteles, si din unghiul frustrarii culturale si politice) acuratetea descrierilor din The Dean’s December. Cu alte cuvinte, nu depaseam ferm nivelul de informatii al celor care urmau sa-mi fie studenti. In ciuda handicapului, am acceptat invitatia (“iresponsabilitatea” e scuzabila si prin virsta: aveam douazeci si cinci de ani; si prin conditie: nu totalizam atunci nici macar vreo optsprezece luni de activitate didactica) si m-am avintat curajos in realizarea neasteptatului workshop de literatura (e drept, si dupa un prealabil tur de forta prin biblioteca universitara: The Adventures of Augie March/Aventurile lui Augie March, Seize the Day/Traieste-ti clipa, Henderson, the Rain King/Henderson, regele ploii, Mr. Sammler’s Planet/Planeta domnului Sammler, plus o bibliografie critica minimala!).
Astazi pot spune, cu certitudine, ca seminarul respectiv a fost o experienta intelectuala remarcabila, in baza careia valoarea lui Bellow a crescut considerabil in sistemul meu de reprezentari valorice. Mi-am dat seama ca el este un scriitor cu priza la publicul american, dincolo de aparenta sa ariditate. Am realizat totodata ca acel grad redus de “fictionalitate” are meritele lui, provocind uneori lectorul – preocupat de revelarea “adevarului” din spatele schemei alegorice – la articularea scenariilor meta-textuale (rememorez destule intrebari haioase ale studentilor americani, generate nu atit de naivitatea lor funciara, cit de micile ipocrizii estetice afisate de Bellow: o fata dori sa afle daca Ceausescu daduse ordin, intr-adevar, ca soselele sa fie construite din reziduuri nucleare, iar un baiat imi ceru o estimare a numarului evreilor-spanioli traitori in Romania, convins fiind ca limba spaniola – de fapt, franceza!, n.m. – in care vorbesc numeroase personaje in The Dean’s December ar ilustra existenta unei minoritati semnificative de acest tip in tara noastra). Apoi, revenind in tara, am scris entuziast despre versiunile romanesti, de la Polirom, ale volumelor Seize the Day si Ravelstein (aparut in 2000 si, prin urmare, inexistent la vremea cursului meu american!), ce mi s-au parut, in asocierea lor bizar-cronologica, pe un interval de cinci decenii, absolut remarcabile. Vorbeam acolo despre o “legatura” simbolica, realizata intre “doua Americi”. Seize the Day surprinde o societate americana in expansiune economica, focalizindu-se pe un discurs narativ psihologizant, in timp ce Ravelstein sondeaza universul intelectual din jurul globalizarii, cosmopolit si decadent, inclinat spre confuzia axiologica.
O viziune epica asupra lumii
Recenta publicare a prozei scurte a lui Bellow (desigur, la aceeasi editura Polirom!), Collected Stories/Filiera Bellarosa si alte povestiri, ma convinge pe deplin ca acest longeviv scriitor american a avut, cu adevarat, o viziune epica asupra lumii, viziune materializata – spontan si cumva irepresibil – in cartile lui. Majoritatea textelor din aceasta colectie (s-a folosit, pentru traducere, o antologie americana din 2001) sint, la origine, macar in intentie, tot romane. Bellow fie nu le-a putut da, in cele din urma, un contur narativ mai amplu, considerindu-le, la finisarea lor, “doar” nuvele, fie le-a tratat totusi in regim epic larg, publicindu-le in volume independente, asa cum se intimpla cu The Bellarosa Connection/Filiera Bellarosa (1989) si A Theft/Furtul (1989). Ca atare, acest masiv tom, numai in aparenta de “proza scurta”, prezinta un sir semnificativ de “proiecte” romanesti de-ale lui Saul Bellow, “deturnate” cumva de la “scopul” lor initial. De aici, varietatea personajelor si decorurilor – ivite in etape diferite de creatie si, mai ales, in contexte biografice specifice. Spuneam deja ca alaturarea a doua romane despartite de jumatate de secol, precum Seize the Day si Ravelstein, ne ofera spectrul singular al unor lumi total diferite, istoric vorbind, desi complementare prin viziunea unificatoare a aceluiasi autor. In mod similar, nuvelele din volumul de fata (re)compun o America a “momentelor cruciale”, ce se imbina fabulos de la primii ani ai veacului trecut, prin conflagratiile mondiale si marele crah capitalist, pina la debutul postindustrializarii. Liantul tuturor “palierelor” istorice ramine Bellow insusi, in postura unui “observator” jamesian care nu iroseste nimic din bogatul si, in egala masura, complicatul material de viata trait.
Intre nuvela si roman
Chiar si la nivelul temelor narative, diversitatea da tonul constructiei textelor din volum. The Bellarosa Connection, de exemplu, discuta, explicit si implicit, problema Holocaustului, dintr-un unghi, sa spunem, al evreitatii americane (desi pentru multi pare, fara indoiala, surprinzator, avind in vedere predilectia prozatorului pentru subiectele si personajele evreiesti, descinse dintr-un univers familiar lui, motivul Holocaustului nu mai e dezbatut, in intreaga opera bellowiana, decit in mentionatul deja roman Mr. Sammler’s Planet). Intr-un dialog prelungit, din interiorul familiei Fonstein, se contureaza, gradual, povestea lui Billy Rose care, in timpul raboiului antinazist, realizeaza o adevarata “filiera” de ajutorare a evreilor europeni (de catre cei americani), sub masca “showbiz”-ului derulat la fabuloasa arena newyorkeza Madison Square Garden. Discutia cazului devine insa mult mai complexa, abordind aspectele delicate ale evreitatii din cele trei mari spatii geografice – Europa, America si Asia (naratiunea continua si in intervalul postbelic, dupa 1950, in noul format stat Israel). Se sugereaza existenta unor transferuri mentalitare la populatia evreiasca, generate de particularitatile geografiei si stereotipiile civilizatiei de care aceasta populatie apartine. Dimpotriva, intr-un text ca A Theft, decorul se schimba, Bellow intrind in zona boemei artistice newyorkeze, din anii postmodernitatii americane. Autorul a vrut sa publice aceasta nuvela-roman, serial, in “The New Yorker”, dar, la reticenta virtualilor editori, a renuntat, tiparind-o, in 1989, intr-un volum autonom. In anii ‘90, a reluat proza in unele antologii cu bucati fictionale de sine statatoare, ceea ce implica banuiala ca – si pentru Bellow – fragmentele de acest tip aveau un statut incert, situindu-se undeva intre nuvela si roman.
Protagonista din A Theft, Clara Velde, jurnalista de moda, de mare succes, in New York (in ciuda faptului ca, la origine, este o intelectuala serioasa, cu excelente cunostinte de literatura clasica si greaca veche, dobindite la Bloomington), pierde un inel pretios (in realitate, bijuteria i-a fost sustrasa) si – odata cu el –, are senzatia, toata gloria profesionala (ziaristica) si fericirea personala (ilustrata de legatura afectiva cu Ithiel, legatura distrusa subit), acumulate in ultimii ani. Furtul ajunge, in fond, mobilul unei insolite introspectii, criza psihologica prin care trece eroina avind, se pare, radacini mult mai adinci. O veritabila “estetica” a blazarii construieste Saul Bellow in doua nuvele intitulate Mosby’s Memoirs/Memoriile lui Mosby si By the St. Lawrence/Linga St. Lawrence. In prima, Willis Mosby (care beneficiaza de o bursa a Fundatiei Guggenheim) se afla in Mexic, unde incearca sa-si definitiveze memoriile (a avut o viata plina de evenimente, cunoscindu-l chiar si pe Franco in vremea Razboiului Civil Spaniol!), dar realizeaza, prin revelatia meschinariei cotidianului, futilitatea oricarui efort istoriografic. In cea de-a doua, canadianul traitor la New York, Rob Rexler, are o epifanie similara, practicind nihilismul de protectie. Looking for Mr. Green/In cautarea domnului Green, A Silver Dish/Vasul de argint, Cousins/Veri, Leaving the Yellow House/Plecarea din casa galbena si Something to Remember Me By/Ceva care sa-ti aduca aminte de mine ne confrunta, identic, pe sute de pagini, cu scene din viata americana, unde patriarhalitatea coexista cu postmodernitatea, datorita capacitatii de observatie, cum ziceam, a unui scriitor longeviv.
O alta nuvela din volum (simptomatica pentru intreaga carte) trimite direct la aceste abilitati bellowiene, de preluare a realitatii pe paliere si segmente diferite ale istoriei. E vorba despre proza intitulata, simbolic, Zetland: A Character Witness/Un raport la prima mina despre Zetland, in care personajul principal (Zetland) e urmarit, cu ochi naturalistici, in “cresterea” si “descresterea” sa ontologica (inzestrat cu virtuti intelectuale de exceptie, protagonistul refuza, citind Moby Dick – parabola ratarii unui ideal maret –, sa mai devina filosof si profesor universitar la Columbia, multumindu-se cu o existenta mediocra). “Cresterea” si “descresterea” lui Zetland constituie, in realitate, succesiunile propriilor noastre amagiri si dezamagiri existentiale. Asemenea marilor prozatori, Bellow sesizeaza aici efemeritatea si fragilitatea din structura de profunzime a marilor idealuri omenesti. In opera lui de ansamblu, scriitorul le diseca necrutator, privindu-le (si acceptindu-le!) totusi cu infinita simpatie.
Saul Bellow, Filiera Bellarosa si alte povestiri, Prefata de Janis Bellow,
traducere din limba engleza de Ioana Zirra si Ioana Filat,
colectia “Biblioteca Polirom”, Editura Polirom, 2011