Mai tirziu, si-a depasit propriile rezerve si a acceptat sa isi stringa, la rugamintea mea, cronicile de film in doua volume consistente. Nu am colaborat niciodata cu Alex. Leo Serban autorul sau (ar fi detestat, sint sigur, sintagma urmatoare) instanta critica. A fost doar o colaborare careia i-a fixat el termenii: ca amici, ca (relativ) vechi cunostinte…
Am deschis astazi fisierul cu primul interviu pe care mi l-a acordat pentru un cotidian local din Iasi. Mi s-a facut rusine de intrebarile mele… Il puneam in aceeasi generatie cu Anca Gradinariu si Mihai Chirilov. Cu mintea mea de atunci, gindeam ca sint de-un leat… “Nu stiu cit de tinara generatie sint eu”, mi-a raspuns diplomatic… Asta si pentru ca Alex. Leo Serban nu a avut niciodata o alta virsta in afara aceleia pe care si-a ales-o singur.
Orasul “Suplimentului de cultura” este acela in care l-a intervievat Bernard Pivot, intr-un spatiu ramas in aceeasi paragina: Baia Turceasca. Echipa lui Pivot a trebuit sa faca imposibilul, sa filmeze intr-o cladire fara electricitate. Ca de obicei, Leo nu a vorbit despre sine. Era singurul ne-iesean invitat de Pivot pentru editia “Double Je” realizata aici.
Iulia Blaga a rugat mai multi prieteni de-ai lui Leo sa scrie citeva cuvinte despre el. Avind in vedere cit de greu este momentul, raspunsul lor a fost extraordinar de prompt. Ne alaturam si noi, redactia “Suplimentului”. Totodata, am scotocit in arhiva dupa interviuri acordate si texte scrise pentru dosarele noastre. Sint foarte multe, veti regasi in paginile urmatoare doar o mica parte din ceea ce a lasat Alex. Leo Serban cititorilor “Suplimentului”. Noua, in varianta lumeasca, netiparita, ne-a lasat inmiit mai mult(e). Ne-a lasat prietenia sa.
Ramas-bun acum unui prieten!