Imi aduc aminte ca, invitat fiind de ICR la New York, pentru prima oara, mi-a aratat pas cu pas orasul cu o bucurie extraordinara. Ne intilneam deseori in aeroporturi, intre doua zboruri, fiecare venind de la cite un festival. Stateam la o cafea povestind si, dupa aceea, fiecare pleca in treaba lui. Am vazut zilele acestea cit de multi oameni au venit sa-si ia ramas bun de la el si am fost impresionat. Am vazut priviri goale, suflete triste, peste care amintirile despre el asterneau liniste si un zimbet cald. Amintiti-va de Alex si el va fi cu voi, cu aceeasi discretie cu care a si plecat.
Vlad Ivanov