Eu n-am sa-l uit pe Leo cel care m-a facut sa ma simt o mare diva cind a strigat in sala cu o mie de oameni la TIFF, “Uite-o pe Bujgoi!”, atunci cind aproape am sters ecranul intr-o aparitie fulgeratoare din Moartea domnului Lazarescu. Sau pe Leo cel care a stiut sa ii aduca fiului meu la botez un cadou mai practic decit mi-ar fi trecut poate si mie prin cap. Leo al carui simt al detaliului il cautam in micile pastile din 3,14, Leo care in fiecare an la Cluj, la TIFF, vroia sa stea in acelasi hotel, sau Leo pe care l-am dezamagit spunindu-i ca nu-mi place asa de mult Lisabona.
Sint lucruri mici, dar mie de lucrurile astea mici o sa imi fie dor.
Oana (Bujgoi) Giurgiu