Pe la jumatatea anilor ‘70, unui anume Steven Lisberger i-a venit ideea unei povesti pentru o generatie viitoare cind a vazut un demo al unui joc (extrem de primitiv) de calculator numit Pong. Lisberger a intuit posibilitatea mariajului de film real cu secvente realizate pe computer si si-a imaginat o intreaga istorie cu un “razboinic” capturat in interiorul unui joc video. Un Alice in Tara Minunilor electronice, ceva care sa fie plin de neoanele erei disco.
Impreuna cu partenerul sau, Donald Kushner, Lisberger a creat un mic studio, cu gindul de a realiza povestea ca un film de animatie. Cu un scenariu si un storyboard in buzunar si ceva bani pentru realizarea unor secvente, cei doi au facut turul marilor studiouri, primind peste tot refuzuri. Disney in schimb, a carui stea de animatie intrase in declin, incepuse sa investeasca in altfel de filme pentru copii, ba chiar produsesera Black Hole cu ceva timp in urma, o aventura spatiala in vena Razboiului stelelor.
O poveste cu zine model nou
Cu sprijinul Disney, Steven Lisberger a putut sa isi vada visul cu ochii: Tron a fost realizat in 1982, dupa ani de munca indirjita, de tehnologii noi si inventii realizate numai pentru acest proiect si cu sprijinul a doi artisti vizuali de mare clasa: francezul Jean Moebius Giraud, vizionarul BD-ului francez, si “futuristul vizual” Syd Mead, cel care a fost responsabil pentru look-ul lui Blade Runner.
Impreuna, ei au reusit sa aduca pe ecrane o uluitoare poveste cu zine model nou, in care un programator, interpretat de un tinar Jeff Bridges, era absorbit in lumea digitala a unui computer malefic si pus sa concureze in interminabile lupte de gladiatori electronici.
La vremea respetiva, Tron nu a avut efectul scontat, in ciuda minunilor de imaginatie si noii tenologii realizate. In fata publicului, rezultatele au fost modeste – dar a avut de infruntat o concurenta serioasa din partea lui E.T. si Star Trek 2 (Blade Runner, lansat in acelasi an, a avut tot atit de putin succes de box office).
Criticii au fost mai ingaduitori si au laudat filmul, incercind sa treaca cu vederea peste scenariul prea simplist. Membrii Academiei Americane de Film au dat insa dovada de o opacitate istorica: ei au refuzat sa nominalizeze Tron la Oscar-ul pentru efecte speciale pe motiv ca Lisberger a “trisat folosind computere”!
Un pretios obiect de cult
In timp, la fel ca Blade Runner, Tron-ul lui Steven Lisberger a devenit un pretios obiect de cult pentru milioane de fani care, pe masura ce stiinta efectelor speciale a evoluat spectaculos, au asteptat o continuare la aceasta poveste cu gladiatori digitali.
Disney nu a ramas insensibil la dorintele fanilor si a inceput lucrul la Tron 2 inca din 2005. Rezultatul a ajuns pe ecrane abia in decembrie 2010, intr-un peisaj cinematografic in care stacheta fusese deja ridicata pina la cer de monstruosul succes al Avatarului.
Daca nu ar fi fost filmul lui James Cameron, noul Tron, realizat de data aceasta de regizorul debutant (si profesor de arhitectura) Joseph Kosinski, ar fi fost, poate, o bomba la box office; la un an dupa insa, comparatiile il defavorizeaza.
Nu pentru ca filmul ar fi mai rau decit originalul – are probabil exact aceleasi slabiciuni si aceleasi calitati ca filmul original (cu un plus la capitolul stil vizual pentru primul Tron). Tron: Mostenirea, care vrea sa “vinda” lumea imaginata de Steven Lisberger unei noi generatii si sa pregateasca terenul pentru eventualele continuari, are o mare problema: nu se ridica la inaltimea asteptarilor, nici ale celor care l-au asteptat aproape 30 de ani, si nici ale celor care au descoperit povestea abia acum.
Trecind peste scenariul subtire si personajele de carton, filmul are citeva puncte forte. In primul rind, el este un uluitor show de lumina, cu un design excelent care primeste o spectaculoasa dimensiune suplimentara in 3D. De asemenea, coloana sonora este o mare reusita, semnata de cunoscutul duo francez de muzica electronica, Daft Punk (cu oarece “ajutor” de la Hans Zimmer). Efectele speciale sint mai mult decit OK minus faimoasa tehnologie care intinereste fetele actorilor – cum oare au reusit sa o dea atit de tare in bara? – si ale carei rezultate nu sint convingatoare.
Una peste alta, Tron: Mostenirea este un film suficient de bun de avut pe DVD de catre orice fan al filmelor de gen. De pus pe raft linga primul Tron si de lasat alaturi un spatiu gol pentru al treilea film din serie care ar trebui sa fie exact continuarea pe care fanii au asteptat-o din 1982 incoace.
Galerie foto
