In primavara lui 2008, Anca Benera era la Varsovia, intr-o rezidenta. Atunci s-a apucat de studiul vietii salbatice urbane: tot spectrul animalutelor, mai mari sau mai mici, existente doar in mintea locuitorilor Varsoviei: iepurele-vulpe, un porc mistret african care ar fi scapat de la Gradina Zoologica, un monstru acvatic care s-ar fi transformat in canar, niste bufnite albinoase, Kreatura. La finalul proiectului, Anca Benera si-a strins fisele si interviurile cu locuitori si oficiali ai Varsoviei intr-o carte, Warsaw. Wild Life. Notes. Umor, ludic, o maniera relaxata de a trata artistic ceea ce iti ofera mediul inconjurator urban. Si, desigur, un interes continuu de a vedea si interpreta ceea ce orasul creeaza singur.
Anca Benera ne spune cum a inceput aceasta fascinatie pentru peisajul urban: “Mergind pe Calea Mosilor acum vreo doi ani, am observat o structura de fier care semana perfect cu sculptura lui Sol Lewitt. Mi-am dat seama ca Bucurestiul nu este doar un oras plin de praf invadat de masini parcate, ci o sursa inepuizabila de subiecte, am inceput sa re-citesc peisajul urban. De exemplu, cablurile atit de prezente, atirnate pe stilpii de electricitate, ar putea fi instalatiile lui Jason Rhoades, o coada de matura sprijinita de perete – batul lui Andrei Cadere, citeva bomboane gasite pe strada – urmele lui Felix Gonzalez Torres, ornamentele florale – tufisul de iarba in forma de pianist din fata Ateneului – ar putea fi o lucrare a lui Jeff Koons. Pe vremea aia am facut o harta cu toate «operele de arta» gasite si am expus doar harta, publicul fiind invitat sa descopere lucrarea mea mergind prin oras. Lucrarea este produsa de oras, in acelasi timp permanent expusa intemperiilor, efemera. Proiectul a continuat la Munchen anul trecut, la Platform 3. Un alt exemplu este proiectul desfasurat in timpul rezidentei din Varsovia de la CCA. Cind eram la Varsovia, am citit intimplator un articol in «Gazeta Wyborcza» despre porcul mistret african care s-a pierdut in oras. Asa a inceput. Am continuat cercetarea, m-am intilnit cu cei de la Institutul de Zoologie, cu jurnalisti, antropologi, m-au interesat mult legendele urbane, «istoria nescrisa». Proiectele de arta publica in Romania sint doar initiative individuale, temporare (de obicei cu finantare externa); nu exista interes pentru acest gen de proiecte pentru ca arta publica inseamna statui, ornamente florale si brazi de Craciun din fier forjat. Este foarte dificil sa obtii si o simpla aprobare”.
Istoria a treisprezece monumente care acum nu mai sint
Cu un an inainte, in 2007 deci, realizase un fals film documentar despre statuia lui Lenin, cea parasita la Mogosoaia, care se ridica si nu oricum, ci pe un cal, in pozitia Regelui Carol I (statuia, acum refacuta in fata Muzeului National de Arta). Si atunci pleca tot de la o legenda: ca Lenin s-ar fi intrupat din bronzul topit al lui Carol. “Cazul statuii Lenin m-a interesat in primul rind datorita folclorului din jurul ei, imaginarului colectiv, a fortei simbolice a monumentelor care dispar, povestirile neoficiale, toata nebunia concursului, mecanismul comenzii, faptul ca sculptorul Boris Caragea si-a distrus toate lucrarile anterioare, contextul in care statuia a fost data jos, cu preotul care facea greva foamei etc. Cred ca «mostenirea» trebuie inteleasa, pastrata si analizata, nu ignorata, abandonata. In general, ma intereseaza felul in care istoria orala modeleaza versiunea oficiala, autorizata a istoriei. Legenda cu topirea bronzului ecvestrei regelui Carol I a stat la baza filmului. La final apare «ecvestra leninista». Cred ca aceasta ecvestra leninista ar fi fost mai importanta decit reinstalarea ecvestrei Regelui Carol, avind in vedere contextul politic actual”.
In ultimii trei ani, Anca Benera a lucrat la un alt proiect de utilizare a spatiului public din Bucuresti. A facut o arhiva cu istoria a treisprezece monumente din totalul celor 100 care au fost amplasate de-a lungul timpului in Bucuresti si care acum nu mai sint. Prima statuie din arhiva Ancai Benera este si primul monument public din Bucuresti, iar istoria sa, dincolo de anecdotica, spune multe despre capriciile instalarii si indepartarii monumentelor din spatiul public. Este vorba despre statuia Romania eliberata, realizata de Constantin Daniel Rosenthal, care nu rezista pe soclu decit 5 zile, devenind tinta violentei revolutionarilor de la 1848. “Cele treisprezece sint citeva exemple pe care eu le-am considerat semnificative, cazuri emblematice. Am insistat in special pe mecanismul comenzii si al contextului politic in care ele s-au ridicat. Le-am ales in special pe cele care au fost demolate din ratiuni politice: cele distruse (ridicate, apoi distruse tot din initiativa Primariei) pentru a fi topite si utilizate in scopul ridicarii altor monumente: I.C. Bratianu, Carol I, Ferdinand I, Pache Protopopescu, Eugeniu Carada, Take Ionescu; cele dezasamblate, apoi pierdute: Monumentul Eroilor Corpului Didactic si Monumentul Infanteriei; cele vandalizate si distruse, cum este cazul primului monument de for public, statuia Romania Eliberata. Se spune ca «fiecare boier a luat ca amintire o bucata din statuia sfarimata de furia reactiunii». Cele mutate, dezasamblate, vandalizate, refacute in prezent: Lascar Catargiu (cel care il reface este Ion Bolborea, un caz de studiat, este sculptorul cu cele mai multe comenzi de stat astazi), trei exemple de monumente ale realismului socialist: Stalin, Lenin, Petru Groza. Se spune ca statuia Stalin era una dintre cele mai inalte din Europa. A fost initial instalata in gips, turnata in bronz doi ani mai tirziu, iar in 1956 «a disparut intr-o noapte».” Istoria celor treisprezece monumente, cu informatii oficiale si mai putin oficiale, cu imagini de arhiva, o gasiti in volumul aparut recent la Editura Institutului Cultural Roman, Bucuresti. Materie si istorie. Monumentul public si distopiile lui.