Nici autorul cartii care sta la baza acestui serial, americanul George R.R. Martin, nu a scapat de inevitabila comparatie – “un Tolkien american” l-au numit unii fani prea entuziasti, care n-au bagat de seama ca acest ciclu Un cintec de foc si gheata (al carui prim episod este Urzeala tronurilor) este poate unul dintre putinele romane fantasy americane din ultimii 30 de ani care nu fura de la Stapinul inelelor.
Pina in anii ‘90, George R.R. Martin era unul dintre cei mai populari scriitori de SF (nuvela lui Regii nisipurilor a fost tare gustata si in Romania anilor ‘80). De asemenea, a facut dese incursiuni in horror. In anii ‘80, incepea sa lucreze si la Hollywood, ca scenarist pentru serialele Zona crepusculara si Frumoasa si Bestia (difuzat la noi de Pro TV).
In 1991, intr-o pauza de seriale, Martin a inceput sa scrie primul volum din ciclul lui fantasy, fara sa stie ca va da lovitura. Urzeala tronurilor a fost publicat in 1995 si a prins imediat la public. Succes de critica, succes de public. Pina in prezent seria numara patru carti (trei publicate si de Nemira), iar al cincilea este asteptat cu infrigurare pe 12 iulie. De fapt, 2011 poate fi cel mai bun an pentru George R.R. Martin care, la 62 de ani, a ajuns pe lista “Time” a celor mai influenti 100 de oameni din lume.
Cel mai bun format: mini-seria TV
Asa cum spuneam, Martin este unul dintre putinii scriitori de fantasy americani (de la Terry Brooks incoace) care sa nu fure de la Tolkien. Lumea lui imaginara, Westeros, tarimul celor Sapte Regate, nu este Pamintul de Mijloc, si nu este atit de populat de creaturi fantastice sau de fapte magice cit un “fantasy traditional”. Westeros este mai mult o lume medievala, populata cu personaje (complexe) fara scrupule, prinse intr-o increngatura de intrigi si lupte pentru putere, totul sub amenintarea unei ierni care dureaza decenii si a unor creaturi stranii. E ca si cum Martin ar fi vrut sa scrie o cronica a Razboiului celor Doua Roze, dar, ca sa nu se documenteze, a creat propriul lui cadru istoric.
Cum era si normal in SUA, succesul acestei serii avea de ce sa atraga atentia Hollywood-ului, iar cel mai bun format pentru o astfel de saga s-a dovedit a fi cel de mini-serie TV, zona in care un post ca HBO exceleaza – vezi Oz, Clanul Soprano, Totul despre sex, Sub Pamint SRL sau Roma, serii care, scapate de restrictiile publicitarilor, si-au permis, cu succes, sa se adreseze unui public mult mai matur.
HBO a inceput lucrul la Urzeala tronurilor in 2007, angajindu-i pe David Benioff (The 25th Hour) si D.B. Weiss pe post de scenaristi si producatori executivi si punind la dispozitie un buget foarte mare pentru TV, de aproape 50-60 de milioane de dolari. Citeva vedete in distributie: Sean Bean din Stapinul inelelor, Lena Heady (The Sarah Connor Chronicles), Peter Dinklage (care, sub chipul piticului cinic Tyrion Lannister, face un rol excelent ce il aboneaza sigur la un Premiu Emmy) sau Jason Momoa, veteran din Stargate: Atlantis si viitor Conan Barbarul. Alaturi de acestia, alti actori mai putin cunoscuti dau viata intregii armate de personaje din cartea lui Martin.
Un pariu riscant
Cu o promovare agresiva din partea HBO si avind la dispozitie marea masa a fanilor seriei de carti, Urzeala tronurilor, unul dintre cele mai asteptate evenimente TV din ultimii ani, s-a dovedit la inaltimea asteptarilor si a multumit criticii, fanii si spectatorii care nu au citit niciodata cartile.
Singurele lucruri care scirtiie, in opinia mea, ar fi exagerarile din partea realizatorilor care, in dorinta lor de a fi cit mai “adulti” posibil, fac deseori exces de nuditate si violenta. De asemenea, design-ul sta rastignit intre dorinta de a fi “realist medieval” si intre kitsch de tip joc video. De exemplu, tribul salbaticilor dothraki, care ar trebui sa semene mai degraba a hoarda asiatica, este un talmes-balmes de rase, iar liderul lor este interpretat de un actor de origine hawaiana.
Dincolo de acestea, daca reusesti sa te lasi prins in increngatura destul de complicata de intrigi si personaje, Urzeala tronurilor risca sa te tina in fata ecranului pe tot parcursul celor zece episoade. E ceea ce spera si HBO, care si-a permis, financiar vorbind, un pariu riscant. Ca show-ul sa ajunga la un nou sezon, este nevoie de mai mult decit cronici pozitive, are nevoie de cifre mari de audienta, esentiale in economia unui post care functioneaza pe baza de abonament.