M-a impresionat in primul rind sinceritatea. Admirator declarat al rubricilor semnate de Victor Eskenasy si Alex Savitescu, se intreaba de ce nu acordam mai multa atentie Iasului cultural (de fapt, judetului Iasi) si de ce “Suplimentul de cultura” nu face mai mult pentru un “viitor oras european al culturii”. Este flatant in sine faptul ca domnia sa ne “investeste” cu un asemenea potential. Abonat fidel al “Ziarului de Iasi”, urmareste de multa vreme activitatea publicatiei noastre, iar orientarea sa i-a stirnit o serie de nedumeriri, cea mai importanta fiind rezumata mai sus.
Domnule Mihail Axinte, aveti dreptate. Comentariul meu legat de acest proiect al Iasului CCE a fost prea politizat. Imi asum si va inteleg mihnirea. Accept ca o publicatie culturala nu ar trebui sa “coboare” atit. Ne place uneori (si ne amagim chiar) ca nu TOTUL este politic, ca exista zone, oaze de normalitate precum cultura in care se pot refugia aceia mult prea satui de talk show-uri la televizor si de masuri guvernamentale aberante.
Avem o sintagma care deja a prins, aceea de “politici culturale”. Vedeti, tot la politica ajungem! In jocul de cerere si oferta in spatiul ideilor intervin adeseori regulile pietei. Una libera, nedependenta de bani si strategii la nivel national, care pastreaza deocamdata un damf de idealism pur. Dincolo de initiativa privata, in cultura, domeniu care ar trebui sa si produca bani, avem o lunga politica (iar cuvintul acela maudit!) de subventie si de stimulare prin asa-zise subventii. Fie ca vin acestea de la bugete ale municipalitatilor, “de la centru” sau din sfera organizatiilor non-guvernamentale si a fundatiilor ce apartin unor mari consortii (dintre cele mai diverse – de la producatori de sampoane la dealeri auto). In mod normal, lucrurile acestea functioneaza. In cazul nostru, piciorul beteag (chiar si cel de lemn) actioneaza ca un bumerang (as fi avut succes in liceu cu o asemenea “figura” de stil).
Ce are cultura cu Aeroportul?
Prezent saptamina aceasta la Iasi, ministrul Culturii si Patrimoniului National, Kelemen Hunor, presedintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania, a declarat ca s-au inscris in competitia interna pentru CCE trei orase: Cluj-Napoca, Timisoara si Iasi. Iar prima chestiune adusa in discutie a fost destul de departe de mostenirea istorica a Junimii, de existenta primei universitati din tara, de valoarea (sic!) intrinseca a artistilor care expun pe simeze, de bogatia de exponate din reteaua muzeistica. A intrebat ce va face Iasul cu infrastructura.
De ce n-o fi zis mai apasat despre valorile culturale ale urbei domnul Kelemen? Ce i-o fi venit sa pronunte cuvintul asta (si el maudit) INFRASTRUCTURA? De cind un oras cu un asemenea bagaj istoric si intelectual trebuie sa dea socoteala pentru niste lucrari pe care le executa, de obicei, ne-intelectualii? E clar vreo vrajmasie la mijloc. “Poate ca cele trei orase inscrise in cursa nu ii convin deloc ministrului maghiar”, ar putea spune cei mai inversunatisifuriosipedeasupraanticibibarnisti.
“Avionul e pentru chiaburi”
Ma voi cobori din nou sub nivelul acestei reviste. Kelemen Hunor a mai intrebat in dreapta si in stinga ce-i cu Aeroportul. Citisem in “Ziarul de Iasi” acum ceva timp ca s-au alocat pentru 2011 bani de la Consiliul Judetean (in administrarea caruia se afla “halta internationala Iasi”) pentru elaborarea unei vidanje. Si cam atit. Recent, Aeroportul (il scriu cu litera mare din respect, fiind unic in zona) a fost declarat aproape bun de inchis de autoritatea in domeniu pentru ca nu respecta o serie de criterii. Pe scurt, nici macar nu e acceptabil. Consilierii judeteni, in frunte cu Intiiu’ Consilier Judetean, s-au intrunit saptamina aceasta in sedinta de urgenta la Aeroport, si (probabil) au probat scaunele luate din Sala de Asteptare pentru a lua o decizie in privinta alocarii unor fonduri care sa il faca acceptabil chiar de anul acesta si, astfel, sa nu-si piarda licenta.
Reactii populare legate de Aeroport aduc in discutie uneori faptul ca avioanele sint frecventabile doar de catre chiaburi. Problema nu este citi dintre ieseni isi permit un bilet de avion, ci citi dintre conationali sau dintre straini ajung la Iasi pentru a face turism sau afaceri. Daca ei vor avea loc pe pista, atunci si camerista de la hotel, si chelnerul de la circiuma vor avea poate un venit mai bun si mai sigur si vor plati impozite mai virtoase la stat. Adica NOUA!
In final, voi recunoaste trei lucruri: a) acest articol a fost din nou politizat; b) exista, prin fire invizibile si foarte trainice, legaturi decisive intre politic si cultural; c) cultura ar trebui sa fie un spatiu de evadare, atit timp cit nu este facuta “de-amorul artei”.
Draga redactie, rog ritos publicarea acestui articol.
P.S.: As fi vrut sa scriu in aceasta saptamina despre Tirgul de Carte Librex. Am fost in tirg jumatate de zi, am intilnit si oameni curiosi, dar si destui “afaceristi” din lumea cartii dezamagiti. Notez ca in rindul lansarilor de carte si-au facut loc si volume editate de Xerox Publishing House. Nu o sa gasiti site-ul unei edituri cu acest nume, cel mult va pot oferi adresele unor centre de copiere de la noi, din tirgul moldav. Vanity Publishing-ul din Romania si-a creat, astfel, legitimare si a fost acceptat in programul oficial al unui tirg de carte cu traditie (la anul, Librex-ul iesean va implini 20 de ani!). As fi vrut. Imi doresc mult ca acest eveniment de traditie sa infloreasca (ca merii, ca perii in mijlocul primaverii), sa fie cu totul altceva la editia 20. Fie si pentru ca este singurul de gen. De data aceasta, chiar nu cred ca mai e vina politicienilor.
Ideile simple prind cel mai repede. In imagine, multime bucurindu-se de Festivalul Palariilor de la Bridport, Marea Britanie. Populatia orasului nu depaseste 13.000 de locuitori. A fost insa dezvoltat printr-un festival literar, unul culinar si chiar un carnaval. Evident, evenimentele nu sint destinate doar bridportenilor, ci scopul lor e sa atraga multi turisti care sa plateasca pentru servicii.