PNL si PD par in ultima vreme a exista politic, dincolo de sarcina guvernarii, doar pentru a se faulta reciproc. Ambele se afla ba la putere, ba in opozitie, in functie de interesele de moment, ceea ce creeaza senzatia in rindurile membrilor lor ca aceste doua partide isi sint suficiente unul altuia ca adversar. Si ca, oricum, in afara lor, in arena politica nu se mai afla nimeni decit in postura de spectator.
In acest timp, PSD-ul tace. Tace, pentru ca interesul acestui partid nu poate fi acum altul decit sa taca. El are nevoie, in momentul de fata, nu de atentia romanilor, ci de uitarea lor. Iar pe baza acestei uitari, PSD isi propune sa construiasca o noua imagine pentru partid, una care sa se consolideze in albia pe care PD-ul, partid oportunist, dar fara prea mare viziune, dupa cite se pare, a lasat-o complet libera: stinga politica.
Neavind un alt partid de stinga demn de luat in seama in afara de PSD, Romania are, in schimb, in mare parte, un popor de stinga. Sau macar un popor care, inca nescuturindu-se de ideea ca statul trebuie sa-l ajute indiferent de problemele pe care le are, este in majoritate de stinga fara s-o stie prea bine. Si, totodata, un popor care, s-a dovedit in repetate rinduri, uita cu o usurinta socanta uneori, fiind oricind capabil sa se arunce cu entuziasm intr-o noua eroare, chiar daca efectele unei vechi erori similare inca il chinuie.
Pornind fie si numai de la aceste premise, la care se adauga insa si experienta considerabila pe care o are pe scena politicii romanesti postrevolutionare, PSD are toate motivele sa fie optimist cind se refera la urmatoarele alegeri. Ba chiar si alegerile anticipate au incetat sa mai fie o sperietoare pentru acest partid, intrucit conditiile mai sus enuntate s-au cam indeplinit: PSD este deja singurul partid de stinga important si, mai mult, tacerea in care s-a pozitionat a contribuit, intr-un grad acceptabil, la atit de necesara uitare a trecutei guvernari a lui Nastase, cu coruptia si incompetenta ei cu tot. Acum romanii sint mult mai preocupati de razboiul orb dintre Basescu si Tariceanu decit de vilele si tablourile fostului premier pesedist.
Nu numai poporul roman uita insa cu extrema usurinta, ci si politicienii. Conventia Democratica a facut doua mari greseli de strategie in perioada guvernarii sale: s-a lansat in enorme scandaluri interne si a ignorat PDSR-ul de atunci, considerindu-l prea devreme o relicva. Cind si-au dat seama de eroare, a fost deja prea tirziu. Iar noi am avut de ales intre Vadim si Iliescu. Exact aceleasi erori le repeta, cu seninatate, Alianta. Framintarile interne nu mai sint deloc doar niste „framintari”, decit daca dorim sa recurgem la eufemisme. Iar pericolul pe care-l reprezinta „leul retras sa-si linga ranile”, adica PSD-ul, pare a fi complet ignorat.
Probabil ca istoria nu se va repeta la milimetru, pentru ca, spre deosebire de perioada 1996-2000, acum avem un presedinte a carui principala grija e sa isi cucereasca, fie si prin metode de showbiz, poporul. Ramine de vazut daca, bazindu-se doar pe calitatile actoricesti ale presedintelui, PD va reusi sa stringa destule voturi la urmatoarele alegeri pentru a juca un rol important alaturi de PSD. Cit despre liberali, daca se vor concentra in continuare doar pe lupta cu PD-ul si vor ignora puterea deocamdata latenta a PSD-ului, s-ar putea sa viseze la alegerile viitoare sa prinda macar acele 13 procente care astazi li se par doar o manevra de sondaje pediste.