Am expediat interviul din “Rolling Stone” (editia franceza, mai 2011), pentru ca era pur si simplu indopat de banalitati, dar, cind mi-am cumparat de la Nemira Biblioteca noptii a lui Alberto Manguel, am primit cadou acest volumas al lui Stephane Hessel si n-am mai avut ce face. Indignati-va! (29 pg., 3 euro) s-a vindut intr-un milion jumatate de exemplare in 17 tari. Si a fost prompt tradusa la noi, la Editura Nemira, cu un cuvint inainte de Valentin Nicolau, din care citez doar: “Statul roman a ajuns arma tinuta la timpla cetatenilor pe care puterea politica ii jefuieste zilnic” sau “E nevoie ca si ceilalti intelectuali sa devina vocali, nu doar cei care au tradat inrolindu-se in solda puterii pentru a o cautiona si pentru a tine in amortire masele ce priveau spre ei asteptind in zadar un semn de indignare care sa-i mobilizeze”. Asta ca sa stim despre ce vorbim.
Vorbim despre cea mai mare colectie de platitudini pe care-am citit-o in ultima vreme, si cu singuranta una dintre singurele care s-au vindut mai bine decit Houellebecq. Hessel e un domn de 94 de ani, ancien resistant (iar in Franta nu te-atingi de fostii rezistenti), trecut pe la Buchenwald, coautor al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, diplomat, membru, de curind, al Partidului Socialist, si sustinator, si mai de curind, al candidatului ecologist Nicolas Hulot la prezidentiale.
Biografia e impresionanta, dar ea nu garanteaza justetea pozitiilor exprimate, si nici nu apara de naivitate si inadecvare. Cum poti sa compari nazismul cu “dictatura pietelor financiare”, cum poti sa crezi ca indignarea e “una dintre componentele esentiale ale firii umane”, cum poti sa scrii ca “terorismul e o forma de exasperare” (ma rog, nu e primul care debiteaza idiotenia asta) si sa adaugi “nu-i putem scuza pe teroristii care arunca bombe, dar ii putem intelege”? De fapt, cum poti sa citesti toate astea si sa nu simti ridicolul si, din celelalte pasaje pe care nu mai am unde sa le citez, grosolana lipsa de idei? Domnule Hessel, puteti sa fiti mindru. M-am indignat. Dar nu din pricina nedreptatilor pe care le sugerati dvs., ci din cauza cartuliei pe care-ati scris-o si-a tuturor cititorilor ei fals-indignati. E bine si asa. Se accepta?