Premiul pentru regie a fost impartit de Purcarete cu regizorul german Juergen Gosch (pentru piesa Trei surori, de Cehov), de la Teatrul municipal din Hanovra, in timp ce Ilie Gheorghe a obtinut importanta distinctie alaturi de actorul Nikola Ristanovici, pentru rolul Don Juan, si actrita Katarina Lorenz, pentru rolul Masa din piesa Trei surori.
Piesa regizata de Silviu Purcarete a fost desemnata, de altfel, de UNITER cea mai buna piesa a anului in 2004, iar, recent, la Festivalul Shakespeare de la Gdansk a obtinut Premiul Special al Juriului.
La actuala editie a festivalului de la Sarajevo, premiul pentru cea mai buna piesa a fost atribuit spectacolului mDante, regia Emma Dante, jucata de „Sud Costa Occidentale Company”, Palermo, Italia.
Ilie Gheorghe: portret in oglinzi paralele
In chiar seara zilei (3 noiembrie) in care a primit vestea cistigarii importantului premiu de la Festivalul MESS, Ilie Gheorghe a fost invitatul Gabrielei Rusu-Pasarin la emisiunea postului de Radio Oltenia Craiova, transmisa in direct din sala Teatrului Liric „Elena Theodorini”: „Portret in oglinzi paralele”.
Chiar daca pe alocuri emisiunea, prima dintr-un ciclu proiectat, a platit tribut improvizatiei realizatorului, preocupat cumva sa-si „proslaveasca” invitatul si sa-l incarce cu detaliile unui decor festivist, trebuie spus ca Ilie Gheorghe a demonstrat, pret de doua ceasuri, ca este intr-adevar actorul de excelenta al teatrului craiovean: profesionist in amanunt, cu vocatie pentru o arta unde adesea nechematii si cabotinii fac furori anume pentru ca isi pot permite sa insele publicul. Un actor de talia lui Ilie Gheorghe se prezinta de fiecare data la un nivel elevat in fata publicului tocmai pentru ca slujeste teatrul si isi respecta spectatorii. De altfel, prologul spectacolului nu a fost intimplator: actorul a recitat cu ardenta Glossa lui Mihai Eminescu: „Nu spera cind vezi miseii/ La izbinda facind punte,/ Te-or intrece nataraii,/ De ai fi cu stea in frunte…”.
Ilie Gheorghe, care a debutat la Craiova in 1967 in piesa Procesul Horia, a jucat pina acum in aproape 120 de roluri de teatru si film si va implini anul viitor 40 de ani de cariera teatrala incununata de numeroase succese pe scenele din tara si de peste hotare.
In spectacolul de vinerea trecuta, Ilie Gheorghe i-a avut ca invitati – si ca parteneri de replica – pe actorii Emil Boroghina, Natasa Raab, Ion Colan. Surprinzatoare a fost aparitia in sala a poetului basarabean Vasile Macoviciuc, care a recitat o poezie personala dedicata actorului.
Publicul care a umplut sala Teatrului Liric a avut ocazia sa-l vada pe actor in citeva fragmente din roluri memorabile interpretate de-a lungul vremii: Oratorii pisicilor turbate, A treia teapa, Vacanta in Guadelupa si Iona. Pentru ultimul spectacol, apreciat in intreaga Europa, Ilie Gheorghe a primit recent Premiul de Excelenta la Festivalul de Teatru de la Bacau, dupa ce, in 1998, pentru acelasi spectacol, prezentat la Festivalul Conventiei Teatrale Europene de la Stockholm, obtinuse premiul Academiei Romane. In 2005, i-a fost decernat Premiul UNITER pentru cel mai bun actor in rol principal – Harpagon, din piesa Avarul, de Moliere.
Ilie Gheorghe abordeaza in prezent un nou proiect, un spectacol-esenta dupa A treia teapa de Marin Sorescu. Actorul a marturisit ca va fi un spectacol in doua personaje, doi „Tepesi” pe o teapa. Spectacolul va putea fi vazut in februarie 2007, cu ocazia „Zilelor Marin Sorescu”.
Aprecieri critice
Marina Constantinescu: „O demonstratie de actor, in forta si plina de nuante, in care am redescoperit puterea cuvintului si felul dumnezeiesc de rostire, de emisie, de rostogolire pe scena. Recitalul lui Ilie Gheorghe a pus deopotriva in valoare arta actorului si geniul dramaturgului Marin Sorescu.”
Valentin Silvestru: „Spectacolul conceput si interpretat de Ilie Gheorghe pune in valoare poezia de o vechime milenara in cultura europeana, a tragicului in teatru pe care criticul Marian Popescu o regaseste in Iona de Marin Sorescu… In conceptia actorului de clasa inalta care e Ilie Gheorghe, ipostazele eroului din aceasta monodrama au fost sensibilizate cu agerime. El da substanta dramei ontologice, impune o viziune unitara asupra dialogurilor implicite si creeaza chiar o convorbire cu eul sau, figurat de un schelet, comod instalat intr-un fotoliu, figurind iminenta sfirsitului letal al aventurii.”