Prezenti au fost si citiva membri, putini, ai grupului de discutii pe internet, denumit Mahler-List, administrata de pe site-ul Universitatii din Houston. Lista celor care schimba idei si informatii muzicale mahleriene include aproape 300 de persoane in majoritatea lor din Statele Unite, dar la Leipzig ne-am intilnit numai patru, intre care Eric Nagamine, un cultivat si extrem de simpatic fan al compozitorului, dintr-o familie de japonezi stabilita de patru generatii in Hawaii, si Serhan Bali, la fel de deschis si prietenos, redactorul-sef al principalei reviste de muzica clasica de la Istanbul, “Andante”. Impreuna am comentat serile, dupa concert, impresiile lasate de diversele orchestre si interpretarile date simfoniilor mahleriene, nu intotdeauna relevante, in cursul zilei fiecare alergind, intre altele, dupa diverse CD-uri mai rare, specialitati, sa le spunem, locale, disponibile, de regula, in casele memoriale. Asa am gasit la Muzeul Bach, peste drum de celebra Thomaskirche, un disc cu inregistrari istorice ale unor cantate, realizate in 1931, CD publicat de arhivele Bach gazduite in aceeasi cladire, sau, la Casa Mendelssohn, un disc necomercial cu o frumoasa interpretare a Oratoriului Elias, inregistrare live din octombrie 2005, de la Dresda, dintr-un concert jubiliar Mendelssohn.
O categorie aparte de mahlerieni au constituit-o cei invitati de Institutul de cercetari de istorie si cultura a evreilor “Simon Dubnow” al Universitatii din Leipzig si de catre Gewandhaus. Intre ei s-au aflat citeva dintre somitatile venerabile care si-au dedicat practic viata lui Gustav Mahler, studiului biografiei si operei compozitorului, cum sint Henri-Louis de La Grange, vioi, tinar, plin de spirit, la cei 87 de ani ai sai sau mai severul Constantin Floros din Hamburg. Alaturi de ei, la Conferinta internationala cu titlul “Mostenirea lui Gustav Mahler: Topografii muzicale evreiesti la Fin de siecle” au stralucit prin intensitatea schimbului de idei pe care l-au generat, doi exponenti ai generatiei ceva mai tinere, profesorul din Munchen, Jens Malte Fischer, autorul ultimei si voluminoasei biografii germane a compozitorului, aparuta in 2010 la Editura Bärenreiter (Gustav Mahler. Der fremde Vetraute), si dirijorul american Leon Botstein, presedinte al Bard College din Statele Unite.
Prezenti la discutie au fost si alti autori ai unor volume de mare interes, ca americanii Charles S. Maier de la Cambridge Mass. si Karen Painter de la Minneapolis, profesoara israeliana Ruth HaCohen, a carei carte Vocal Fiction of Noise and Harmony: The Music Libel against Jews a fost publicata anul acesta la Yale University Press, si, bineinteles, numerosi cercetatori germanofoni, intre care Jörg Deventer, director executiv al Institutului Simon Dubnow, Marion Recknagel de la Universitatea din Leipzig, Julia Spinola, sefa paginii muzicale a cotidianului “Frankfurter Allgemeine Zeitung”, un respectat istoric al culturii, Matthias Theodor Vogt, sau cercetatorul Gerhard Scheit din Viena.
Subiectele zilei au fost identitatea spirituala a compozitorului Mahler, contextul istoric in care s-a dezvoltat si a creat capodoperele sale, ca si cel postum, interbelic mai ales, dominat de marginalizarea muzicii sale de catre nazisti si aliatii lor. Intre provocatoarea teza a lui Leon Botstein, dupa care Mahler ar fi fost in ultima instanta “o istorie de succes”, si abordarea serioasa, de cercetator al istoriei culturii a lui Jens Malte Fischer, pentru care Mahler a fost mai curind o victima a unui nationalism si antisemitism german virulente, in viata si dupa moarte, Conferinta Mahler de la Leipzig s-a desfasurat ca un real si absolut pasionant forum de dezbateri.
Cert este si ca, in ciuda asertiunii triumfatoare a unui ideolog nazist care scria in prefata devastatorului Lexicon al evreilor in muzica, din 1938, ca “numele «luminilor de frunte» din epoca de dupa primul razboi mondial pina la formarea Reich-ului sint disparute, inecate pentru totdeauna”, ca “purificarea vietii noastre culturale si muzicale de toate elementele evreiesti a fost realizata”, Mahler si muzica lui au supravietuit si sint mai prezente ca niciodata in lumea larga, ca expresie a modernitatii si civilizatiei umane.