Banuiesc ca lectura asidua a pliantelor publicitare m-a ajutat sa trec intr-un mod atit de fericit examenele de germana. Pentru ca in rest, nu mi-a folosit la nimic. Si nici acum nu-mi foloseste. Nu mi-am cumparat niciodata nimic din vreun pliant, n-am mers la magazin cu pliantul in poseta ca sa profit de superoferta. Nu, pliantele le citesc fara scop comercial, pentru placerea mea pur personala si, intre timp, nevinovata.
Nu stiu daca pot sa va explic cu cita incintare aflu ca exista pe lumea asta, nu foarte departe de mine, hamace “Barcelona” care costa 39,99 lei, corturi “Cambridge” cu prelata alb-albastru, “o gama variata de cutii din plastic”, trambuline cu diametrul de 3 m si greutatea maxima admisa pina la 100 de kilograme (“plasa este inclusa in pret!”), bormasini verzi cu percutie, corzi digitale care calculeaza tot, “set 2 buc. lenjerie barbati Rucanor”, baterii MB2 Classic cu git de lebada argintii pentru chiuvete de bucatarii, sezlong roz “Amazon”, gresie “River” 33 X 33 antiderapanta, de-un albastru baltit perfect pentru baie, motocoase (care nu stiu ce sint, dar par niste trotinete cu cabluri de inalta tensiune in loc de roti), caramizi din sticla, regale cabine de baie “Floria” cu “6 jeturi hidromasaj”, lampadare cu brate mobile, saci de dormit “Stockholm” care probabil te pazesc de sindromul cu acelasi nume, perne “Kronborg confort”, umplute “70 la suta cu pene de rata, 30 la suta cu puf de rata”, culcusuri moi pentru ciini, pantofari “Lupo” si “Sacha”.
Va veni vremea lucrarilor de doctorat despre realitate asa cum apare ea in descrierile pliantelor publicitare. Pina atunci, macar sa prospere firmele de reciclat hirtie si toata lumea sa fie fericita.