Campionul balcanic
Kincses Elod este membru fondator al UDMR, cazut in dizgratie dupa tulburarile de la Tirgu-Mures din ’90, dar e si tatal Rekai si eroul acestui film personal, dar percutant si obiectiv. Tinara regizoare (nascuta in 1972) a studiat filmul in Germania, unde si locuieste. Motivul principal pentru care porneste sa filmeze e reabilitarea politica a tatalui sau, dat la o parte de colegii de partid dupa ce a revenit din exilul unguresc. Treptat, viziunea ei se largeste. Se vede nevoita sa-si redefineasca propria relatie cu tatal si sa-si dea seama de natura conflictului dintre romani si maghiari, la fel cum la nivel dramaturgic trasaturile biografice ale filmului fac loc tabloului mult mai larg al comunitatii maghiare din Romania si al societatii romanesti contemporane. Neintelegerile dintre maghiari si romani sint observabile din cursivitatea dialogurilor din casa. Nici unii, nici altii nu sint sensibili la suferinta celuilalt. Fiecare crede ca are dreptate si refuza locul doi. Filmul are taieturi foarte bine intuite, un ritm care creste in miscari largi, un scenariu excelent si un umor care vine de la membrii familiei Kincses, si mai ales de la mama Rekai, o femeie spirituala si voluntara care isi sustine opiniile cu orice risc. Kincses Reka are insa nu numai mintea descuiata mostenita de la parinti, ci si o tandrete pe care n-o lasa sa se vada decit arareori. Campionul balcanic e in filigran portretul parintelui sau pe care il iubeste suficient de mult ca sa il poata trage de mustati. Nu in ultimul rind, filmul e si autoportretul discret al fetitei speriate in ’90 ca tatalui ei i s-ar putea intimpla ceva, fetita care a crescut odata cu istoria recenta, transformindu-se intr-un matur responsabil.
Holy Men and Fools
Cautarea credintei imbraca in ziua de azi forme diverse. Filmul lui Michael Yorke se circumscrie unei asemenea cautari, infatisind-o prin forma luata de doua destine umane. O suedeza, fost fotomodel de succes in anii ’60 – care si-a lasat balta copiii, profesia, limba si tara –, si un indian care a refuzat viata moderna cu perspectivele ei pentru a deveni in ochii unora un fel de vagabond, iar in ai altora un guru. Cei doi traiesc azi in India, iar autorul ii insoteste in calatoria lor spre izvorul Gangelui. Filmul nu are nimic din „iconografia” moderna, post-hippie a cautatorilor metafizicii pierdute, mai ales a occidentalilor care nu se pot „regasi” de cele mai multe ori decit inlocuind o inchisoare cu alta, decit intrind in paradigma unei mode, ci e o incursiune umana si plina de substanta in captuselile cautarii de sine. Cineastul contribuie cu intrebari de bun-simt, atent parca sa nu intre in curentul comun al vesticilor confruntati cinematografic cu aceasta lume exotica. Filmul nu da lectii nici de metafizica, nici de turism, nici de psihologie. Personajele lui sint naturale si vii, iar calmul lor insufla si filmului un ritm intrinsec. Holy Men and Fools lasa in privitor sedimentul discret al unui mod de viata care poate fi urmat si in abstract, detasat de conditionarile lui geografice sau doctrinare.
Welcome to NY
Tabloul mozaicat si pe alocuri suprarealist al New York-ului, oras care, mai ales dupa atacurile teroriste din 11 Septembrie 2001, a intrat definitiv in imaginarul lumii contemporane. Coproductie Chile-Italia-Spania, filmul prezinta viziunea personala a celor doi autori, Bettina Perut si Ivan Osnovikoff, una deloc magulitoare pentru oras. Autorii penduleaza intre fascinatie si oroare, retinind acele lucruri prea putin cunoscute despre New York sau amanunte pe care nimeni nu le mai vede in goana de zi cu zi sau in filmele „mainstream”. Filmul asambleaza aceste momente intr-un lant in care determinarile sint mai mult sau mai putin evidente. Un cimitir al animalelor de companie si bijuterii cu cristale Swarowski pentru catei, dar si pensionare sforaind la intilniri electorale sau infulecind fursecuri la aceleasi intilniri. Toaletele din vecinatatea lui Ground 0, dar si lacrimile din ochii celor care ii pling pe cei ucisi de teroristi. Cei doi autori refuza un comentariu, dar nici nu mai e necesar unul peste imaginile eteroclite ale naturii umane. Pe linga gradul de inedit al momentelor surprinse – cu o ironie si un sarcasm mai elaborate ca la Michael Moore –, apropiate mai degraba de „rautatea” austriacului Ulrich Seidl, filmul e frumos construit si in unele cadre de-a dreptul perfect. Toate evenimentele au loc pe fundalul campaniei electorale prezidentiale din 2004.