Cage este un impatimit al benzilor desenate cu supereroi. Pseudonimul si l-a luat de la eroul de culoare Luke Cage, fiului sau cel mai mic i-a pus numele purtat de Superman pe planeta natala, Kal-El. Probabil ca si-a dorit intotdeauna sa dea lovitura cu un rol intr-un mare film cu supereroi, lucru care ar fi avut sanse sa se intimple daca proiectul unui Superman realizat de Tim Burton n-ar fi esuat, in anii ‘90. De aceea, cred ca Nicolas Cage aproape ca nu poate spune “nu” unui rol intr-un film ce aduce, macar pe departe, cu o adaptare a unei benzi desenate. Din pacate, alegerile sale s-au dovedit pina acum nefericite.
De exemplu, Anotimpul vrajitoarei, combinatie de road-movie medieval si horror, avea toate ingredientele de baza pentru un film de succes. A rezultat insa o incercare ratata de update al unui stil de horror realizat cu mult mai multa eleganta de Roger Corman si studiourile Hammer in anii ‘60. Mai bun, dar nu cu mult este Drive Angry care, pe DVD, este vaduvit de adaosul 3D de pe marile ecrane. Un film cu un subiect foarte asemanator cu alta productie in care s-a ilustrat Cage, Ghost Rider. Dar, in rol de sofer fugit din iad pentru a-si razbuna fiica, Nicolas Cage mai marcheaza inca un insucces in cautarea lui disperata de Nirvana in stil comics.
Pasaport pentru Oscar
Dupa decenii de domnie la Hollywood, western-ul traditional ramine in continuare un gen iesit din moda. Dar daca nu mai are mare priza la public, in ziua de azi un western poate fi un bun pasaport pentru Oscar. Citeva exemple: Necrutatorul lui Clint Eastwood (1992), Dansind cu lupii (1990 – a fost si un mare succes de box office) si, mai nou, True Grit/Adevaratul curaj al fratilor Coen, cu cele 10 nominalizari la Oscar ale sale care, din pacate, nu au adus nici macar un premiu.
Fratii Ethan si Joel Coen doreau de multa vreme sa realizeze un western “ca la mama lui” si au decis sa adapteze din nou cartea din 1968 a lui Charles Portis, povestea bazata pe fapte reale, se pare, a unei fete de 14 ani care face echipa cu un pistolar batrin pentru a se razbuna pe ucigasul tatalui ei. Cartea lui Portis a fost adaptata imediat la Hollywood, iar primul True Grit, in 1969, i-a adus lui John Wayne, zis si “The Duke”, singurul Oscar din cariera. In 2010, acelasi rol a fost cit pe ce sa ii ofere lui Jeff Bridges, zis si “The Dude”, un al doilea Oscar, consecutiv, dupa premiul din 2009 pentru rolul din Crazy Heart.
Bridges nu si-a luat al doilea Oscar, dar nu putini au fost criticii care au considerat ca felul in care a jucat rolul veteranului marshall Rooster Cogburn a fost net superior interpretarii lui Wayne. De asemenea, multe cuvinte de lauda au fost spuse pentru Hailee Steinfeld, interpreta fetitei din film, o actrita care, la numai 14 ani si la prima aparitie pe marile ecrane, s-a vazut nominalizata la un Oscar pentru interpretare.
Surprinzatoare intr-o oarecare masura este si realizarea fratilor Coen care, dupa o lunga lista de filme in care s-au obisnuit sa amestece genurile, au optat de aceasta data pentru un western aproape traditional, dar departe de imaginea de carte postala a productiilor din era de aur a genului si, in acelasi timp, o adaptare mult mai fidela ca tot si atmosfera a romanului lui Portis.
Poveste din vremea Renasterii Disney
De la sfirsitul anilor ‘70, studiourile Disney au intrat intr-o perioada marcata de diverse probleme si productii fara succes, destul de indepartate de standardele impuse in perioada de glorie a lui Walt. Dupa ce animatorul Do Bluth a plecat in 1979, luind cu el 11 dintre cei mai buni animatori pentru a fonda un studio rival, si dupa esecul usturator al lui Black Cauldron in 1985, insusi viitorul departamentului de animatie de lungmetraj a fost pus in pericol. In ciuda istoriei lor, cei de la Disney au ajuns sa prefere sa dea mai multa atentie animatiei pentru TV care, cu standarde de calitate mai scazute, era mult mai ieftina.
Spre inceputul anilor ‘90 insa, competenta lui Jeffrey Katzenberg, ajuns mare sef dupa venirea de la Paramount, a inceput sa dea rezultatele scontate, iar studiourile lui Mickey Mouse au iesit din conul de umbra direct in lumina reflectoarelor. A urmat, vreme de citiva ani, ceea ce la Hollywood poarta numele de “Renasterea Disney”, perioada in care studiourile si-au recistigat fosta glorie si au cunoscut din nou succesul global, pe coordonatele trasate in vremea lui Walt, cu o serie de filme unul si unul.
Seria de aur a inceput in 1989 cu Mica sirena, a continuat in mod spectaculos cu Frumoasa si bestia (1991), considerat unul dintre cele mai bune produse Disney din toate timpurile, cu Aladdin (1992), Regele Leu (1994), Pocahontas, Mulan sau Tarzan. Dupa 2000, in ciuda unor succese mai mici, Renasterea Disney s-a retras discret din arena pentru a face loc erei Pixar.
Printre aceste opere “renascentiste”, Aladdin este una dintre marile reusite ale cuplului regizoral John Musker si Ron Clemens. O poveste de aventuri si cintece in cea mai pura traditie Disney, excelent desenat si animat, si cu un Robin Williams in forma maxima, pe post de voce a Geniului. Este un produs clasic Disney, unul dintre cele mai bune, si poate fi redescoperit acum intr-o editie speciala pe DVD.