— Nu toti... Rares de la imprimanta. Da’ stiam ca o sa fie asa. De fiecare data e la fel.
— Lasa, ma George, ca i se infunda si lui, nu-ti bate capul. Vrei un sandwich?
— Mersi.
— O tigara?
— Multumesc, Marcel. Esti… un prieten bun. Nu m-as fi asteptat.
— Ei, lasa… Cum asa? Da’ mie de la inceput mi-a placut de tine. Adica, sa nu intelegi gresit…
— A, nu. Nu.
— Nu-s pe invers, ma-ntelegi?
— A, nu, nu. Nici nu m-am gindit…
— Nu ma dau la tine, te rog sa ma crezi! Eu ma culc cu Iulia de la Sales. Da’ sa nu mai zici la nimeni, ca nu se stie.
— Nu mai zic…
— Vezi? Iti incredintez un secret. Ai grija, George. Imi pun slujba in miinile tale! Vezi cit de mult te pretuiesc? Ca pe un prieten, nu ca altceva. Nu-s din ala… da?
— Nu, Doamne fereste.
— Eu am zis de la inceput. George merita ceva mai bun decit sa trudeasca pentru cine stie ce sef constipat la o multinationala. Sa-si toceasca creierii pentru altii. Si uite ca pina la urma nu m-ai lasat balta! Am crezut in tine si tu ai reusit sa nu-mi inseli asteptarile. In sfirsit ai spart crisalida!
— Ce?
— Ideea! Care e ideea?
— Ce… a…
— Ideea ta de superafacere. George! Superideea ta de afacere. Ideea de care au ris infamii fara sa-si dea seama ce oportunitate li se casca in fata ochilor. Ideea care te va face fluture. Care e? Zi-mi si mie, vreau si eu sa fiu actionar!
— N-o sa rizi?
— Sa mor eu.
— Ok, fii atent. Am o prietena actrita care joaca roluri de ursitoare la petrecerile private ale oamenilor care-si boteaza copiii. Si m-a lovit!
— Ia-o incet, sistematic. Cum te-a lovit?
— Daca la botez avem ursitoare, la Craciun il avem pe Mos Craciun, la fiecare eveniment in familie avem cite un om care se imbraca intr-un costum si joaca un rol… atunci sa facem o firma de inchiriat Morti!… Nu morti, cadavre. Morti, adica Moartea. Ai un deces in familie, chemi un om care sa fie imbracat in Moarte. Poate sa faca si un moment al lui, sa recite o poezie de Bacovia sau, nu stiu… sa spuna citeva cuvinte despre raposat. Ca a fost un om bun. Sa primeasca oamenii care vin la priveghi, sa-i serveasca cu prajiturele si tuica. Si sa mearga pur si simplu in fruntea cortegiului. Cred ca daca omul constientizeaza si vizualizeaza Moartea, ii e mai usor sa o accepte, sa treaca peste. Si la inmormintari avem bocitoarele, care deja sint.
— Doar in unele zone ale tarii, pe cale de disparitie…
— Exact. Le inlocuim cu Moartea. Probabil ca n-ar merge din prima, dar in timp, oamenii s-ar obisnui cu ideea…
— Excelent, George! Esti genial. E foarte buna!
— Da?! Ce bine ca-ti place!
— Pot sa-ti dau si eu o sugestie? Nu vreau sa ma bag, dar fii atent.
— Sigur.
— La final, dupa ce au bagat mortul in groapa si il acopera cu pamint, acolo la cimitir, Moartea poate sa arunce coasa peste umar, si cine o prinde, ala e urmatorul! Ca la nunta.