Cea mai mare trupa de rock din lume trebuia sa nasca dorinta de a scrie cea mai mare biografie a unei trupe rock – in indiferent ce limba. In engleza, idiomul universal al rockului (sa zic asa), s-au scris carti peste carti. In limba romana nu se scrisese. Ioan Big si-a luat aceasta povara. Pentru ca este o treaba ce tine de muncile lui Sisif sa alcatuiesti biografia unei trupe care nu doar ca nu si-a finalizat cariera, dar nimeni din anturaj nu mai stie bine ce s-a petrecut intr-un anume moment, cum s-au finalizat un turneu, o inregistrare, o casnicie (ca despre chefuri nici nu se poate retine nimic, daca sint adevarate!)…
Ioan Big (un tip blond, ca sa completam culorile din titlu!) este – pentru cine nu stie – autorul a inca doua monografii: una despre Eric Clapton (2001), alta despre Era punk (2003). Domeniu al aproximatiilor cuceritoare, al improvizatiilor de moment (normal, de vreme ce rockul, ca si jazzul, este mai apreciat cind beneficiaza de spontaneitati creatoare – jam-session –, nu de sabloane „de succes”), publicistica rock de la noi si de aiurea cunoaste putini meseriasi devotati amanuntului, exhaustivului. Ioan Big se numara printre benedictinii genului. Scrisul sau nu straluceste prin metafore, nu ia ochii prin formulari sclipitoare, nu impune prin radicalitate. Calm ca si cind ar avea in fata eternitatea, probind fiecare asertiune cu citate din presa vremii sau din declaratii verificabile, minutios ca un naturalist ce studiaza cu lupa desenul complicat al cutarei formatiuni necunoscute, Ioan Big avanseaza exasperant de incet pentru un cititor din epoca Internetului; dar cit de savuros pentru un degustator si-un patimas al fenomenului!
Pagina dupa pagina, biografia Rolling Stones impune fara umbra de indoiala si fara sa para deloc ce crede Florian Pittis ca e: o „insailatura”! Cartea este dovada unui talent matur, nascut – se vede treaba – pentru opuri monumentale! Trupa cu destin fabulos, nu se putea scrie decit o carte masiva despre Rolling Stones. Dar Ioan Big ar putea scrie despre oricine o carte impresionanta. Cu conditia ca respectivul artist sa genereze in inima autorului un sentiment profund. Si Clapton, si punkul, si Rolling Stones au reverberat puternic in Ioan Big, astfel incit avem trei titluri de referinta. Pentru asa ceva traieste The BIGgest Biographer!
P.S. Florian Pittis declara ca i-au trebuit doi ani sa echivaleze in romaneste „Rolling Stones” = „vintura lume”. Dupa ce-a tradus „Whole Lotta Rosie” (AC/DC) drept „culoarea rosie” (a partidului?), e o izbinda, sigur! Dar „trade mark” nu se traduce, decit daca-i ordin; sau se copiaza, gresindu-se o litera, daca esti un comerciant prost.