Ce-i drept, in cele scrise mai sus am exagerat putin cu retorica. Nu ma asteptam la seriozitate din partea prichindeilor politici ai Romaniei. Si nici n-am avut parte de ea. In general problema regionalizarii a fost tratata stupid si superficial. Singurul lucru demn de comentarii este acela ca stupiditatea a luat diverse forme.
Una din cele mai infantile abordari a fost cea venita din partea liderului PSD, Victor Ponta. (Acum simt nevoia sa precizez ca, desi nu am votat niciodata cu acest partid pseudo-social-democrat si nici nu ma vad votind cu el in viitorul apropiat, un partid de stinga autentic mi se pare necesar pentru echilibrul politic al unei tari inca imature politic. Doar ca la ora actuala Partidul Social-Democrat, odinioara ferm si pragmatic in actiunile sale – fie ele si controversate –, a devenit propria sa caricatura de sitcom TV, cu un presedinte incoerent, neconvingator si lipsit de carisma.) El a declarat ca, in cazul in care guvernul va pune in practica planul sau de reorganizare teritoriala a tarii, alianta din care face parte PSD-ul va reveni la modelul judetelor de indata ce va lua puterea.
Domnul Ponta dovedeste astfel ca abia asteapta sa continue cea mai paguboasa forma de politica romaneasca, cea care a adus tara in starea in care e acum. Orice partid care ajunge la putere insista sa schimbe imediat lucrurile in felul in care ii convine, dind peste cap tot ce s-a facut intre timp si luind mereu de la capat un proiect sau altul. Presedintele PSD promite ca mitul eternei intoarceri in varianta politica locala (cum il numea, mi se pare, Andrei Cornea) nu va pieri nici sub desteapta stapinire a USL-ului. Efectul lui s-a vazut foarte bine in nenumaratele reforme ale educatiei, intreprinse de absolut toate partidele aflate la guvernare, si care au adus invatamintul romanesc in pragul analfabetismului generalizat.
Tot domnul Ponta este si autorul celei mai paguboase idei legate de regiuni. Printre ideile emise de-a valma de Domnia Sa se numara si aceea de a combina organizarea actuala a teritoriului cu cea pe regiuni – adica sa avem si judete, si regiuni, si prefecti, si sefi de regiuni. Cu alte cuvinte, dinsul ne propune sa infiintam inca un set de posturi de sefi, un fel de sefi mai mari decit cei de la judet, cu tot anturajul necesar, si sa-i platim din bugetul statului. Desigur, posturile respective vor fi o recompensa bine-meritata pentru slujitorii credinciosi ai partidului aflat la putere. Cred ca e o varianta cu care multi dintre membrii PDL-ului ar rezona, fiindca si daca pierd guvernarea, ciolanele se inmultesc si, cine stie, cu o tradare mica, daca nu curge, macar mai pica.
In fine, cea mai periculoasa abordare este aceea legata de soarta regiunii ce include judetele cu populatie majoritara maghiara. Aici si-au dat in petic politicieni din toate partidele, gata sa aprinda iar flacara nationalismului revansard. Maghiarii se tem ca romanii vor sa le distruga majoritatea locala si identitatea etnica. Romanii se tem de o secesiune a maghiarilor (sau secuilor), care – daca e sa facem scenarii fanteziste – ar fi de fapt paguboasa mai mult pentru potentialii secesionisti, caci intr-o asemenea eventualitate se vor trezi izolati in mijlocul unei majoritati romanesti ostile, mai ceva ca nemtii din Berlinul de Vest la blocada sovietica din 1948-1949.
Toate aceste idei si scenarii nu ilustreaza decit mediocritatea unei clase politice incremenite in retorica si clisee. Nu spun nimic despre utilitatea sau defectele noii organizari teritoriale. Oamenii aia vorbesc doar ca sa se bage in seama. Dar noi nu pentru asta i-am ales.