S-a intimplat ca guvernul mi-a luat tot. Din cind in cind in viata, guvernul iti ia tot. Asta daca nu esti mina in mina cu ei. Eu nu eram. Ma pis pe guvern. Sa stiti ca puteti sa coboriti si-aici, chiar nu-mi pasa, gasesc repede alt client. Cum vreti. Pina la 45th street mai avem putin, si parca e mai liber incolo. Aici se-nghesuie toti astia care se duc spre Lincoln Tunnel. Din Nigeria esti, nu? (tot la stop, unui sofer negru) Normal ca esti din Nigeria, veniti aici, tu si toti ai tai, stati doi ani, n-aveti scrupule, imi spargeti farurile de trei ori intr-o luna pentru ca va bagati ca sa-mi furati clientul, pe care dup-aia il lasati la un kilometru de trotuar. Si va bateti joc, va bateti joc de meseria asta, care si-asa e o meserie de cacat intr-un oras de cacat. New York, orasul lacomiei. Jumate din clientii pe care-i iau lucreaza in finante si toti sint niste nenorociti.
Maica-mea e senila si sta cu sora-mea. Cind o sa moara, las dracului taxiul si ma duc in Las Vegas. Am acolo niste prieteni, ma primesc cu casa, masa si tot ce trebuie. N-am mai citit de trei ani jumate, n-am mai vazut un film de trei ani jumate, n-am mai fost la muzeu de trei ani jumate. Puteti sa ghiciti de cita vreme fac taximetrie? De trei ani jumate (zic eu). You’re a fucking genius! Asta a fost ca poanta aia cu «ce culoare avea calul alb al lui Lincoln?». Mai avem putin si-ajungem la teatru. La ce mergeti? La un musical cu tipul din Harry Potter, a fost nominalizat la Tony-uri (zic eu). Aha. Eu dimineata cind ajung acasa, stiti ce fac? Imi iau gramada de medicamente, pe care nu pot sa le iau cind conduc, pentru ca-mi dau stari de somnolenta etc. Dar nu-i asa ca n-ati avut niciodata o calatorie asa de interesanta cu taxiul? Hai, enjoy the show. La revedere.”