Vama e un loc superb. Aristoteles e aici pentru al doilea an (dupa ce primele patru editii le-a petrecut in judetul Sibiu). E un loc unde Dan Nutu, initiatorul atelierului, spune ca s-ar muta, desi anul trecut i-a cam fost teama ca frumusetea decorului i-ar putea deturna pe cei 16 tineri cineasti de la motivul prezentei lor acolo – realizarea unui documentar de circa 30 de minute in intervalul a cinci saptamini. Rafi Pitts, unul dintre proaspetii membri ai noului val iranian, dar si indrumatorul cel mai vechi de la Aristoteles (Dan Nutu spune ca fara el nici nu l-ar mai face), sugerase ca poate ar fi mai bine ca cei 16 cursanti sa stea intr-un oras cu atmosfera comunista si distractii ioc.
Daca anul trecut alchimia dintre cursanti s-a legat mai greu, in acest an totul a mers ca pe roate. Tutorii sint in al noualea cer, faptul ca elevii lor au facut filme bune le da energie in plus. Cei 16 tineri (impartiti in echipe cu regizor, producator, director de imagine si monteur) nu au facut patru filme, ci cinci pentru ca doi dintre ei, grecul Marios Chatziprokopiou si estonianul Serghei Trofimov, au mai gasit un subiect dupa ce si-au terminat filmul. Toata lumea a fost cazata la cocheta pensiune Calin unde doamna Iuliana era pregatita sa indeplineasca cel mai mic hatir. Ideea cu locuitul impreuna a fost parte din strategie, pentru ca era esential ca ei sa formeze o echipa. “N-am vrut dive”, spune Dan Nutu, care a facut din Aristoteles un experiment original in Europa si America, unde predomina atelierele teoretice, nicidecum “taberele de instructie” in care faci un documentar de la 0 intr-un timp ireal de scurt, ghidat de profesionisti in domeniu. Toti au mincat film de dimineata pina noapte (dar si ghebe murate sau papanasi cu afine si fragute, mmm!) cu o seriozitate incredibila. In ultimele doua saptamini, cele dedicate montajului, au dormit citeva ore pe noapte. In weekendul pe care l-am petrecut la Vama, nu i-am vazut pe toti la un loc decit la proiectia de final.
Cam 100 de aplicatii in fiecare an
La Aristoteles sint anual cam 100 de aplicatii. In acest an, cei 16 au fost alesi de o comisie alcatuita din cei trei indrumatori – iranianul Rafi Pitts, britanicul Simon Brook si georgianca Nino Kirtadze, doi membri ai ARTE Franta (care sustine atelierul de la prima editie) plus Dan Nutu. In prima saptamina cursantii afla cum e cu cinema-ul si cu documentarul – doar chestii teoretice (anul acesta le-au aflat de la Thierry Garrel, fost director al Departamentului Documentar, Animatie si Video de la ARTE, si de la cineastul olandez Jeroen Berkvens). Pe urma vin “tutorii” – cum le spune toata lumea, care sint o combinatie de diriginte, parinte si sfatuitor. Nino Kirtadze vorbea despre regizoarea ceha Veronika Janeckova (care a realizat Momentky) ca despre propria fiica. De regula, Rafi Pitts se ocupa de cursantii mai dificili, dar spune ca de fiecare data se dovedeste ca acestia nu sint decit oameni cu opinii ferme – cum s-a intimplat anul acesta cu Ivana Mladenovic, care a regizat If 6 Was 9. “Daca te concentrezi, te duce mintea si ai ceva de spus, poti face un documentar despre orice, in orice loc din lume”, e de parere Dan Nutu. Nu e singurul care gindeste astfel. Cu aceeasi verva ca la celelalte doua editii la care a mai fost, Simon Brook (pe care il deranjeaza sa-l intrebi despre tatal sau, Peter Brook, desi iti poate face pe urma cadou un DVD cu documentarul sau, Brook by Brook) spune ca norocul de a da peste un subiect bun intr-un timp asa scurt tine de talent. “Daca esti interesat de cit mai multe lucruri, gasesti subiecte. Nu e vorba despre cit de bun sau de rau documentarist esti, ci despre cit de intrigat esti de lumea din jur”. Pentru ca mi-am pus in gind sa vorbesc despre cele cinci filme de la Aristoteles 2011 in saptaminile urmatoare, pe ultima pagina, vreau neaparat sa spun ca, daca in anii trecuti din cele patru filme se remarcau unul, doua, rar trei, in acest an toate filmele au fost foarte bune. Rolul indrumatorului e crucial. Cu delicatetea sa, Rafi Pitts spune ca e foarte usor sa ranesti un cursant si ca nu a vrut niciodata sa ii spuna unui elev ce sa faca sau ce sa nu faca. Pentru Simon Brook, scopul tutorilor e de a incerca sa le dezvolte cursantilor “nu doar creativitatea din spatele unei structuri (e ca la un sonet unde inauntrul celor 14 versuri ai libertate absoluta), ci sa-i lase sa-si gaseasca propria voce”. Nino Kirtadze compara atelierul, datorita modului de a comprima timpul, cu o racheta si spune ca, daca cu propria fiica discuta acasa despre dragoste, cu “copiii” de la Aristoteles (a caror medie de virsta a fost 25 de ani) a povestit despre ce e un documentar purist, despre cum poti recrea realitatea prin montaj sau despre moralitatea profesiei de documentarist.