Au trecut de atunci vreo patru-cinci ani, OTV-ul isi duce mai departe “crucea” editoriala discutabila, insa are acum o foarte mare problema: concurenta. Competitia asta nu a fost creata prin aparitia unui alt Dan Diaconescu TV, ci prin reasezarea – ca sa n-o numim decaderea – asa-ziselor canale de stiri. O parte dintre invitatii fideli ai maratoanelor inepte de la OTV s-au mutat cu arme si munitii la Realitatea TV si la Antena 3. Altii, inventati de cele doua canale, reusesc sa ii eclipseze pe traditionalii “experti” caliti in puterea noptii la fosta televiziune-garsoniera. Sfintele Breaking News nu mai au nici o legatura cu stirile, iar cind par a avea, au grija domnii producatori si moderatori ai celor doua televiziuni sa le boiasca intr-asa un hal, incit nici mamele lor nu le-ar mai recunoaste.
Exista, totusi, cel putin in privinta postului Realitatea, o chestiune care ii separa de cei de la OTV: logistica si bugetul pe care le are canalul respectiv. De asta ne-am putut da seama recent, in mult-trancanita nunta a lui Cristi Borcea cu cea de-a doua sotie. Trebuie sa recunoastem ca, daca in privinta stirilor si a talk-show-urilor adevarate nu prea stiu sa se descurce, jurnalistii de la RTV arata calitati adevarate de tele-reporteri: dinsii reusesc sa faca relatari de la o distanta considerabila de locul in care se desfasoara “evenimentul”. Ce mai conteaza ca distanta asta se masoara vertical, de la crisma unde se pupa mirii cu invitatii la elicea elicopterului? Nu mai are nici o relevanta nici faptul ca distanta asta care ii face tele-reporteri masoara, in plan simbolic, decalajul dintre dinsii si jurnalismul adevarat.
Am tot citit si auzit pareri conform carora nunta actionarului de la Dinamo ar fi un monument de kitsch si de indecenta. Culmea ipocriziei, o parte dintre aceste enunturi erau lansate la Realitatea TV si la Antena 3, care au promovat, o zi intreaga, tot kitschul si toata necuviinta pe care chiar aceste posturi de televiziune le promovau. In fapt, chiar RTV si Antena lui Gidea reusesc sa breveteze, in multe momente ale existentei lor electronice, aceste “valori”. Ele nu mai sint canale de nisa, ci inca doua – cit se poate de originale – televiziuni “ale poporului”.