Mai multe lucruri. Sau cel putin asta a dorit autorul. In primul rind, este un roman extrem de actual, fara nici un rapel de istoria noastra, comunista sau nu, nici macar la cea recenta, dar, fireste, fiecare personaj are istoria, povestea sa.
In fiecare zi aflam fapte cutremuratoare din ziare si din jurnalele de stiri televizate, povestea cartii continua din aceste jurnale, ne implica intr-o masura pe toti, e o poveste in care ne-am dori din tot sufletul sa schimbam ceva. In al doilea rind, este o poveste politista, in sensul general, adica eroina urmareste sa scoata la lumina un adevar. In al treilea rind, e o poveste spusa din mai multe unghiuri, fiecare personaj adaugind ceva actiunii, ca intr-un puzzle menit sa te copleseasca. In al patrulea rind, e optimist, pentru ca ideea autorului este ca paharul e intotdeauna si pe jumatate plin, si pe jumatate gol, dar e mult mai bine sa vedem partea plina, oricit noroi ar fi in jur. In al cincilea rind, nu e incrincenat, incit la final iubitul cititor ramine cu un zimbet, chiar daca ramine si pe ginduri. As mai putea continua, dar nu vreau sa iau piinea criticilor care, eventual, vor avea bunatatea sa spuna ceva despre acest roman.
Care e locul Ilenei Caragea in galeria personajelor feminine din literatura recenta? Ii pregatiti si alte aventuri?
Imi este greu sa analizez eu, ca autor, care este locul eroinei acestei carti intre personajele feminine din literatura recenta. A cui literatura – a mea, a tuturor? Pot spune ca e o femeie tinara, cuceritoare, fara sa fie neaparat frumoasa, tenace si greu de invins. Adica are cam toate calitatile unui barbat cuceritor din romanele politiste mai vechi sau mai noi, un Marlowe, de pilda, dar in plus fragilitate si sensibilitate. Nu-i reuseste mereu ce vrea sa faca, dar se incapatineaza sa continue si victoria e de partea ei. Sigur e un personaj feminin care se retine si pe care vrei sa-l mai intilnesti. Mi s-a si spus asta. Si eu vreau.
Fara indoiala, eroina isi pregateste si alte aventuri, dar deocamdata bietul autor nu stie care vor fi ele. Va fi si pentru el o surpriza.
Cum ati defini romanul politist autohton?
Cititorii de romane politiste, citi au ramas, sint insetati de dreptate, vor si mister, si eroi justitiari, si basm, nu numai pentru ca vor sa evadeze, ci pur si simplu pentru ca sint insetati de toate acestea. Poate sint eu demodat, dar cred cu tarie ca n-a trecut perioada eroilor justitiari, chiar daca realitatea pe care o descrie scriitorul este sumbra. Romanul politist este dintre cele mai cautate lecturi. Din pacate, oferta autohtona nu este, cred eu, chiar daca o sa supar pe multi, la inaltime, din multe motive: editorii nu au incredere in autorii romani, tirajele sint mici, marketingul aproape inexistent si agentul literar e o meserie inexistenta la noi, cititorul dezinteresat sau neincrezator prefera valorile certe, adica autorii tradusi ai altor meleaguri, si nu pot sa nu spun si cauza primordiala, calitatea literara slaba a celei mai mari parti a productiilor tiparite. Dar trebuie sa vedem si partea plina a paharului – atita vreme cit apar multi autori si se publica din ce in ce mai multe titluri, se va alege si valoarea. Si sint, fireste, si scriitori romani de romane politiste pe care abia astepti sa-i citesti, nu e locul sa fac ierarhii…