Iata ce trebuie sa stiti daca n-ati vazut pina acum nici un film din serie: ideea i-a venit scenaristului Jeffrey Riddick care a transformat un script refuzat de producatorii Dosarelor X in primul film din serie. Fiecare episod se pliaza pe o schema simpla: un grup de adolescenti (victimele favorite din orice horror care se respecta) scapa cu viata dintr-un accident ce ar trebui sa le fie fatal; slaba consolare – moartea vine si ii ia pe fiecare dintre supravietuitori care isi gasesc sfirsitul intr-un mod cit mai singeros si mai oribil.
Pornografia torturii
O astfel de serie de filme pe schema fixa se inscrie intr-o tendinta tot mai pronuntata a horror-ului din ultimii ani, o tendinta care apropie filmul de groaza mai putin de productiile de gen “traditionale” si mai mult de filmul porno. Nimic surprinzator, la urma urmei Eros si Thanatos sint rude apropiate.
Aflindu-si originea in subgenurile “slasher” (filme in care un grup de persoane sint ucise de un asasin in serie) si “splatter” (violenta explicita), multe dintre filmele horror de dupa 2000 se inscriu intr-un subgen aparte ce a primit numele de “torture porn”. E vorba de productii de gen Hostel sau Saw in care povestea este doar un firav pretext pentru o insiruire de scene de tortura, mutilare si asasinat singeros, prezentat cit mai explicit posibil, spre deosebire de horror-urile clasice care sint construite totusi pe o poveste si care mizeaza mai mult pe atmosfera decit pe explicitarea ororii.
Pe undeva, aceasta escaladare a explicitului violent la cinema are o noima: de la un deceniu la altul, limitele au fost impinse tot mai departe. Ginditi-va ca in ultimii zece ani televiziunea a devenit un adevarat teren de joaca pentru oroare “legista” – serii precum cele din franciza CSI se delecteaza prezentind episod de episod autopsii atit de explicite incit posturile TV deseori blureaza imaginile.
Margele de sex si violenta
In productiile porno traditionale, cele care mai pastreaza o bruma de “poveste”, naratiunea este doar o sfoara pe care realizatorul insira, aidoma unor margele, scenele de sex, principalul punct de interes al filmului. In exact acelasi fel, realizatorii acestor filme horror inlocuiesc scenele de sex explicit cu scene de extrema violenta.
Aceste “margele”, fie ca inseamna sex, fie violenta, sint exact ceea ce intereseaza spectatorii; restul nu reprezinta decit decor si pretext. De asemenea, fiecare scena de ucidere este realizata dupa alta schema, la fel cum in porno exista succesiunea pozitiilor sexuale si a unghiurilor de filmare mai mult sau mai putin explicite. Spre deosebire de “torture porn”, filmele din seria Destinatie finala ar putea fi denumite “death porn”. Si aici povestea este un simplu pretext pentru seria de morti extrem de violente pe care Moartea le pune in scena cu o risipa de imaginatie remarcabila. Fiecare deces presupune o regie atit de complexa incit a fost asemuita cu “masinariile Rube Goldberg” – acele aparate extrem de complexe, vizibile mai ales in desene animate, care trebuie sa indeplineasca o sarcina dintre cele mai simple. Tocmai aceasta “regie” dovedeste ca exact astfel de scene reprezinta principalul punct de interes al spectatorului, o succesiune de asasinate elaborate si explicite, o Kama Sutra a mortii.
Crima cu morala
O alta asemanare intre XXX si astfel de horror este obsesia pentru corpul feminin, cit mai nud posibil. Intr-un slasher traditional – precum cele din seriile Vineri 13 sau Halloween – victimele sint in special tinere liceene pe care cutitul maniacului mascat le pedepseste mai ales pentru incalcarea unei anume moralitati (au facut sex), asa cum este vazuta in America puritana. Una dintre regulile nescrise ale slasher-ului american, parodiata cu succes in seria Scream, este aceea ca numai eroina neprihanita si care nu se dezbraca scapa cu viata la sfirsitul filmului. Spre deosebire de americani, europenii, mai libertini, vad lucrurile altfel si isi asuma altfel aceasta placere vinovata de a vedea femei frumoase spintecate cu brutalitate, fie in productiile “giallo”, realizate de italieni in anii ‘70, fie in productii recente extrem de brutale, cum sint cele realizate in ultimii ani, in Franta, de exemplu (Frontieres, Martyrs etc.).
Asemanarile intre porno si horror – asasinatul ca substitut al sexului, lama cutitului pe post de penis si orgasmul unui jet de singe – ar trebui sa fie un interesant teren de joaca pentru un psiholog. Pentru cineast si consumatorul de cinema este doar un pretext pentru – vorba lui Stepehn King – a “hrani aligatorii mintii”, in functie de obsesiile sau moralitatea fiecaruia. Si, apropo de asta: pina si SUA, in ultimele productii “torture porn”, eroina nubila nu mai scapa, ci, dimpotriva, este facuta bucati. Ce ne spune asta despre morala finala?
P.S.: Un aspect interesant: se pare ca, spre deosebire de porno care atrage mai ales publicul masculin, in ultimii ani horror-ul este din ce in ce mai mult pe placul femeilor.