In momentul in care scriu aceste rinduri, tocmai s-a sfirsit ziua a 14-a. Residentie Orkest, London Symphony, Mariinsky Theatre, Orchestra Filarmonicii “George Enescu” si Staatskapelle Berlin sint orchestrele ce au trecut pragul Salii Palatului si au ridicat publicul in picioare la fiecare final de concert.
In seara zilei de 8 septembrie, condusa impecabil de Horia Andreescu, Simfonia a 6-a de Mahler ne-a adus sonoritati elaborate, iar prezenta delicatei violoniste Nicola Benedetti a dezvaluit un Glazunov profund si efervescent. Greu de imaginat ca o artista mignona si aparent timida a reusit sa se impuna atit de ferm in fata amplului ambitus orchestral simfonic! Cu o putere de interpretare debordanta si cu o inteligenta matematica de invidiat, Nicola Benedetti a fost cu siguranta una dintre cele mai placute surprize ale festivalului.
Celebrul violonist danez Nikolai Znaider, in virsta de 36 de ani, a reprezentat pentru multi dintre noi o surpriza in calitatea sa de dirijor. Iar surpriza si mai mare este ca implacabilul Valery Gergiev i-a lansat invitatia de a ocupa postul de dirijor principal invitat al Orchestrei Simfonice a Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg. Recunosc ca am fost putin sceptica in privinta acestei noi posturi. Ma gindeam ca multi muzicieni considera ca este “la moda” sa fii si dirijor, si solist concertist. Znaider a indepartat toate aceste supozitii. A venit pregatit impecabil.
O alta surpriza placuta a serii a doua a fost israelianul Saleem Abboud Ashkar, care ne-a impresionat prin muzicalitate, migala si perfectiune tehnica, interpretind cu un simt poetic rar intilnit Concertul nr. 1 pentru pian si orchestra de L.van Beethoven.
Saleem Abboud Ashkar este deja un nume cunoscut si aplaudat in lumea muzicala internationala. La numai 22 de ani, si-a facut debutul la Carnegie Hall din New York, turnura importanta ce i-a adus colaborari cu cele mai de seama orchestre ale lumii, incluzind Filarmonica din Viena, Filarmonica din Israel, Chicago Symphony, Filarmonica La Scala, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Simfonica Germana din Berlin si Orchestra Simfonica a Orasului Birmingham.
Daniel Barenboim, “un fenomen”
Dupa London Symphony Orchestra, a venit rindul Teatrului Mariinsky sa contribuie la abundenta calitativa a Festivalului “George Enescu”, alaturi de dirijorul Valery Gergiev. Relatia sa cu Mariinsky Theatre Orchestra este aproape hipnotica. Cei aflati in sala nu-i pot vedea chipul sau gestica, atunci cind dirijeaza: este un alt Gergiev, in transa, ce parca se desprinde de lucrurile pamintesti si reuseste sa traga dupa el si orchestra, si public, invaluindu-i pe toti in misterele unei altfel de muzica clasica.
Din 1996, Teatrul Mariinsky se afla sub atenta coordonare a lui Valery Gergiev, care a devenit Director General si Artistic.
Datele de 13 si 14 septembrie puncteaza in jurnalul Festivalului “Enescu” aparitia Orchestrei Staatskapelle Berlin. Cu o traditie de aproape 450 de ani, Staatskapelle Berlin este una dintre cele mai vechi orchestre din lume.
Alaturi de rigurosii instrumentisti ai Staatskapelle, nu putea sta decit Daniel Barenboim. Sint din ce in ce mai sigura de acest lucru, pe masura ce pe parcursul repetitiilor, Barenboim ne permite accesul in lumea sa muzicala extrem de riguroasa si organizata. N-am mai intilnit pina acum un muzician mai pretentios si mai grav! Si nu o spun ca un discurs negativ. Dimpotriva. Barenboim te face sa-l privesti cu admiratie, indiferent de severitatea cu care isi impune ideile muzicale. Fiecare cerinta adresata orchestrei incepe cu un “Bitte schon” sonor, iar muzicienii raspund cu generozitate.
La 11 ani, Daniel Barenboim a participat la cursurile de dirijat de la Salzburg tinute de Igor Markevich. In vara anului 1954, l-a intilnit pe Wilhelm Furtwängler care mai apoi scria: “Acest Daniel Barenboim de 11 ani e un fenomen”.
De la debutul sau dirijoral din 1967 la Londra cu Orchestra Philharmonia, Daniel Barenboim a fost solicitat sa conduca marile orchestre ale lumii.
Si iata-l pe Daniel Barenobim, descult, intrind grabit cu trabucul in mina. Este usor agitat. Corul nu se afla conform directivelor sale… adica in sala. Se rezuma la citeva fraze scurte si la obiect, completate de severitate si fermitate. Cu corul vorbeste in engleza, cu orchestra, in germana. Cu altcineva aflat in vecinatatea sa, in franceza. Simfonia lui Liszt prinde contur, prima data timid, apoi puternic si emotionant.
Pianistul-dirijor a venit la Bucuresti cu un program stilistic elaborat si contrastant: doua concerte pentru pian de Mozart, Simfonia a 7-a de Bruckner si Liszt – Simfonia pentru Divina Comedia a lui Dante.
Reactia publicului a fost conform asteptarilor: ovatii si aplauze neintrerupte pe parcursul a 10 minute, care tot nu l-au convins pe severul Barenboim de necesitatea unui bis. Pacat. Poate data viitoare.
Galerie foto
