Unele lungi, cind mai mult am ascultat ca un shrink decit am dat din gura, altele scurte, sub un minut, cu da, bine, in regula, am inteles s.a.m.d. As trece insa in revista flecarelile mele din tren, taxiuri, magazine, librarii, piete, biblioteci, farmacii. De totului tot, puse cap la cap, vreo 20 de ore in ultimele 10 zile. Iata ce-as spicui.
Intii, doua secvente ceferistice. Una la Teius, in timp ce admiram alaturi de C. Ungureanu cladirea superba a garii. Pina sa vina trenul am intrat in vorba cu un domn negricios. Cind l-am intrebat daca stie de cind e gara, si-a dat drumul ca un vajnic fost lucrator la CFR si pret de 10 minute ne-a povestit istoria cladirii, cu a Teiusului cu tot. A doua vorbarie prilejuita de CFR a fost in personalul Tms.-Oradea si retur. La dus, de pilda, am discutat cu un domn palid si slab care a urcat la Arad si care m-a intrebat inca din usa compartimentului daca mi se pare ca arata ca un om bolnav. I-am raspuns ca nu mi se pare si am ascultat odiseea bolii de care era suspectat pina am ajuns la Oradea. L-am incurajat din rasputeri, i-am dat exemple fericite de vindecari, iar cind mi-a spus ca nu intelege cum de i se intimpla tocmai lui toate astea si ca se simte ca un vinat in bataia pustii, n-am avut puterea sa adaug decit ca banuiesc cum e sa fii asa, haituit de boala. I-am dat citeva numere de telefon (inclusiv al meu), sa aiba niste fire de contactat medici buni, la o adica.
Iata insa si citeva taclale mai scurte, placute si folositoare: cu tinara de la un ghiseu BRD, care ma sfatuieste intotdeauna bine; cu domnisoarele de la farmacie, care ma indruma ca la carte cu toate cele; cu Patrick, kineto-terapeutul, in timp ce-mi tin tendoanele lui Ahile intr-o baie speciala, despre Femeia in rosu pe care ar fi trebuit s-o citeasca la liceu, dar a tras chiulul si se jeneaza sa-mi spuna asta; cu taximetristii despre traseele din Apuseni, despre cum se pun muraturile, despre palatele tiganesti din oras si despre patiseriile valabile; cu vinzatoarea de la piine despre cum poti slabi incet, dar sigur; cu doamnele si domnii de la biblioteca despre cite in luna si-n stele; cu doamna Lenuta din piata despre accidentul sotului ei.
Stiu insa prea bine ca, pina la urma, faptele vorbesc. Si care-i problema? Iata micile fapte. Domnul din Teius s-a oferit sa ne duca pina la Tms. pe mai nimic cu masina; profesorul care mergea la oncologie la Cluj m-a sunat aseara si mi-a spus fericit ca sint sanse de scapare, cu un tratament de facut la Timisoara, asa ca telefoanele sint mana cereasca; tinara de la banca a zis ca face progrese cu profesoara de germana pe care i-am recomandat-o in primavara; Patrick a venit cu Femeia in rosu din Top 10+ si a cerut autograf; doamna Lenuta mi-a dat bonus o bucata de brinza dulce, pentru ca intotdeauna stau de vorba cu ea; Cosmin de la biblioteca m-a ascultat cu gura cascata cum povestesc despre amazoanele din Cecenia si a zis ca abia asteapta sa cumpere cartea; iar indicativul 253 m-a dus sa cumpar pentru mama cel mai bun cozonac din oras.