Norman Lebrecht a publicat scrisoarea unui tinar occidental aspirant la o cariera de dirijor care a participat la un master-class si la concursul aferent de dirijorat in cadrul a ceea ce organizatorii romani au denumit Festivalul International Muzical de Vara “Micul Paris”. Cea de-a patra editie a festivalului, incluzind si primul concurs de dirijorat, a avut loc intre 15 si 23 august.
Asadar, in plin Festival “George Enescu”, numele Romaniei si ale unora din principalele ei institutii muzicale – Universitatea Nationala de Muzica de la Bucuresti, Colegiul National de Arte “Dinu Lipatti” si Orchestra simfonica radio – apar patate intr-o afacere de necinste si coruptie ale carei implicatii mai largi urmeaza abia a fi descoperite. Scrisorii marturie a tinarului concurent, cu termenul folosit de Norman Lebrecht, “abuzat” de organizatori, i se adauga depozitia unui britanic care a asistat la finala asa-zisului concurs si care aduce amanunte suplimentare despre comportamentul incorect al juriului si organizatorilor.
Un juriu de dirijorat condus de un… pianist de profesie, Wolfgang Wagenhäuser, profesor de pian la Universitatea de Muzica din Trossingen, Germania, intregul festival fiind organizat sub egida unui “Colegiu European de Muzica” (ECM), prezidat de sotia pianistului, Raluca Chifane-Wagenhäuser, originara din Brasov si, potrivit curriculum-ului ei, dupa studii in Romania, discipola a propriului… sot. Cum au ajuns cei doi sa organizeze un festival muzical in Bucuresti sub egida presedintelui Romaniei, de ce complicitati s-au bucurat in sinul Universitatii de Muzica de la Bucuresti si a Societatii Romane de Radio este neclar deocamdata si, poate, cel putin la prima vedere, de competenta instantelor judiciare.
Cert este ca tinerilor aspiranti internationali la o cariera de dirijor li s-au cerut 850 de euro pentru a participa timp de o saptamina la un master-class, presupus sa le dea timp suficient de a dirija cele doua orchestre angajate de organizatori, cea a Radioului si Orchestra regala de camera. Lor li s-a sugerat, pe de alta parte, discret, si ca asistarea la clasa de masterat le va da o sansa in plus de a cistiga concursul de dirijorat (o decizie ce implica plata altor 150 de euro, taxa de participare). La concursul de dirijorat regulamentul limita la 36 numarul participantilor, dar organizatorii “generosi” cu banii tinerilor aspiranti, i-au “acceptat pe toti cei 60 inscrisi la master-class-ul minune”.
Tinerilor dirijori nu le-au fost alocate in final decit 60 de minute de dirijorat, jumatate dintre ele cu o orchestra Radio excesiv de obosita si, in consecinta, necooperanta, directorul asa-zisului festival si concurs intervenind in plus pentru a-i impiedica pe studenti sa exerseze pe sectii cu muzicienii. Cum comenta interogativ-amar autorul scrisorii publicate pe blogul revistei “Artsjournal”, “am platit deci 850 de euro pentru 60 de minute de ceva ce nu se poate numi o lectie de muzica, iar mai presus de toate nu sint lasat nici sa exersez fiindca orchestra este foarte obosita? Asa ca, in final, am platit 850 de euro sa stau ca idiotul pe scena!”.
Un alt martor, J. Bradley, aduce in comentariile la scrisoarea publicata de Norman Lebrecht alte multe detalii despre escrocheriile practicate la Bucuresti, in acordarea sau mai exact neacordarea premiilor, despre comportamentul bizar al juriului, conditiile jenante de cazare ale concurentilor s.a.m.d.
Lumea muzicala romaneasca iese evident descalificata din acest scandal, in care dupa formula utilizata de Charles Gambetta, administrator al Institutului International de Dirijorat, “concurentii au fost prost deserviti, muzicienii din orchestra au fost tratati nerezonabil, iar publicului i s-au furat privilegiul si placerea de a asista la un concurs cinstit”.
Ar mai fi de adaugat la toate acestea si marturia unui concurent care scrie ca “a avut privilegiul nu foarte fericit de a participa la concursul de dirijorat din Moldova, mai rau decit acesta sdin Romaniat la care principalul membru al juriului, Octav Calleia, si-a favorizat toti studentii, chiar atunci cind dirijatul lor a fost complet neeficient. s…t Prejudecatile rasiale si judecatile partinitoare fac din acest concurs un altul ce trebuie la fel de evitat”.
Faptul ca exista in lume, probabil si alte exemple, cel romanesc fiind apreciat drept “extrem” si ca nici favoritismul si coruptia nu sint apanajul strict al romanilor, nu ar trebui sa impiedice o ancheta asupra faptelor.
Deocamdata, concluzia generala pare sa fie ca Romania trebuie evitata atita timp cit credibilitatea ei in domeniul concursurilor muzicale nu este restabilita. Dar ii pasa cuiva de asa ceva? As putea paria ca afacerea va fi minimalizata si in final musamalizata, pe fundalul cunoscutei noastre inclinari caragialiene de a exonera orice Costachel Gudurau in “lipsa probe intentie asasinat”, urmata de apoteoticul final… “Pupat toti Piata Endependenti!”.